Urmaşul lui Tănase

Jean Moscopol este o figură importantă în galeria romantică a cântecului de dragoste din perioada interbelică. Realizatorul de emisiuni radio Viorel Popescu crede însă că Jean Moscopol nu trebuie să rămână în memoria noastră afectivă doar ca un trubadur al amorului interbelic. "El a lansat, într-adevăr, nişte cântece de dragoste deosebite, dar marele lui merit este că a fost un artist implicat în viaţa social-politică a epocii sale. A făcut disidenţă politică prin cântecul său, şi nu oricum.

S-a folosit de linia melodică a unor şlagăre foarte populare din epoca sa, interpretându-le cu un text propriu care nu era altceva decât o satiră la adresa comunismului şi la adresa ocupaţiei sovietice din România. A transformat cântece de dragoste în arme politice şi a satirizat societatea comunistă care începea să se dezvolte în România."

URMAŞUL. Jean Moscopol poate fi considerat cel mai demn continuator al marelui Constantin Tănase, care a avut destule accente împotriva societăţii în care a trăit. Artistul este militant, implicat în social şi în politic. Viorel Popescu ne oferă şi un exemplu: "Cântecul Morăriţei a devenit «Într-o ţară comunistă» – «Într-o ţară comunistă/ Când eşti fire arivistă/ Ş-ai şi-un caracter sinistru/ Poţi ajunge repede ministru.// După ce-ncasezi la prime/ Şi te faci părtaş la crime/ Eşti băgat la închisoare/ Ş-apoi condamnat pentru trădare/ Roata lumii se-nvârşte/ Ţac, ţac, ţac/ Ş-orice crimă se plăteşte/ Ţac, ţac, ţac/ Comunismul întâi te-ajută/ Tac, tac, tac/ Şi apoi te execută/ Pac, pac, pac.» "

O BARICADĂ. Este posibil ca aceste cântece să le fi scris înainte de a pleca din ţară, dar le-a lansat după 1947. Faptul că Moscopol nu a avut curajul să lanseze aceste cântece cât se mai afla în ţară nu îi diminuează meritele. A făcut disidenţă politică unde era. A ridicat baricada anticomunistă şi antisovietică, prin arta sa, în America, mobilizând diaspora. În America, a devenit liderul ortodocşilor români stabiliţi acolo. Organiza întâlniri periodice cu diaspora şi astfel şi-a lansat aceste satire politice. Alte cântece în aceeaşi linie: "Radio Bucureşti minte, Arlus şi URSS", "Patriarhul Roşu. Totu-i perfect."

MERIT. Probabil că aceste cântece au circulat în mod clandestin şi înainte de ’89 în ţară, cu mare teamă, dar ele au devenit cunoscute după Revoluţie. Aristide Buhoiu a lansat aceste cântece în 1993 în România. "Buhoiu este unul dintre cei care l-au ajutat pe Moscopol în America în anii ’70 şi l-a ajutat să înregistreze o serie de cântece. Întotdeauna, Buhoiu a căutat românii peste tot prin lume."

GRASEIA INTENŢIONAT
Trubadurul Tudor Gheorghe ne spune despre Jean Moscopol, simbol al muzicii interbelice, că graseia voit. "Motivul este pentru că era perioada în care Bucureştiul era franţuzit. În vorbirea curentă nu folosea acel specific «r»." A avut un destin absolut fantastic. "A plecat din Bucureşti, într-o glorie absolută, şi a ajuns în America. Putea fi văzut la o benzinărie unde, de câte ori prindea câte un artist român, spunea cu lacrimi în ochi: «Spuneţi-le ce mare am fost eu în ţară!», A plecat din România pentru că probabil, după anii ’50 l-ar fi închis. Cântecele lui despre dor de ţară sunt cele mai frumoase", încheie rapsodul.