Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Omul de televiziune Valeriu Lazarov, bun prieten cu Julio Iglesias, povesteşte o intămplare din tinereţea celor doi.
Omul de televiziune Valeriu Lazarov, bun prieten cu Julio Iglesias, povesteşte o intămplare din tinereţea celor doi.
Personajele implicate in acţiune, fictive şi adevărate, erau chiar ei, preşedintele Guatemalei, managerul lui Julio şi... un cutremur. S-a intămplat in 1972. "Eram in Spania", incepe Valeriu Lazarov. Intr-o zi, Julio imi spune: «Hai să producem şi noi ceva pentru televiziunea publică» - trebuie să spun că pe vremea aceea nu existau case de producţie independente. Voia ca eu, el şi managerul lui să facem un program special pentru televiziunea spaniolă. Am spus ok, l-am propus şi, spre surprinderea noastră, televiziunea spaniolă a aprobat ideea".
Mai departe, totul s-a petrecut ca intr-un film de acţiune, cu suspans, cu momente tragice, dar şi comice. Intăi, Julio Iglesias a venit cu ideea ca programul pe care urmau să-l realizeze să fie filmat in Guatemala, "pentru că acolo sunt multe piramide, ca şi in Mexic, dar mai puţin cunoscute. Tot acolo este chiar o biserică păgănă, Chi Chi Castenango, unde vin oamenii, iar fiecare se roagă la un alt Dumnezeu. La un Dumnezeu pe care şi-l inventează ei. Este un loc vizitat de turişti din toată lumea, un loc foarte pitoresc. Prin urmare, am decis să facem emisia noastră in Guatemala". Julio il asigurase pe Valeriu Lazarov că, fiind prieten cu preşedintele Guatemalei, vor avea parte de toate facilităţile şi că totul va fi bine.
Citește pe Antena3.ro
PREMISE FAVORABILE. Au plecat spre Guatemala cu o echipă de filmare. In prima zi s-a petrecut un fapt destul de ciudat, căruia Valeriu Lazarov i-a dat atenţie ceva mai tărziu... "In aeroportul din Guatemala m-am intălnit cu managerul lui Julio (care trebuia să vină a doua zi). Prietenul lui, managerul, imi face cadou o lanternă. «Ce-i asta?», zic eu. «In aeroportul din Miami, avionul a avut intărziere, n-aveam ce face şi ţi-am cumpărat o lanternă», imi răspunde el.
Am luat lanterna, nu i-am dat prea mare importanţă şi am plecat impreună, cu o maşină, la vreo 150 de km depărtare de capitala Guatemalei, unde mi se spusese că este o zonă superbă, cu un hotel pe malul lacului, o piscină frumoasă..." Şi-au ajuns la hotel. Pe la miezul nopţii. Cei de la hotel, văzănd că le intărzie oaspeţii, s-au găndit că ar fi mai bine să dea camerele decăt să le mai ţină rezervate pentru turiştii care păreau că nu mai ajung. "Ne-au spus că nu mai au unde să ne cazeze.
Bineinţeles, pănă la urmă ne-au propus să dormim patru intr-o cameră şi ne-au adus două paturi suplimentare, iar pe ceilalţi membri din echipă i-au dus la un alt hotel."
ŞOCUL NOPŢII. La trei noaptea a inceput un cutremur. Unul teribil. "De gradul şase sau şapte a fost. Imi aduc aminte că dormeam alături de o măsuţă de noapte pe care era o veioză. Cei din cameră au inceput să se impacienteze: «Valeriu, Valeriu, e cutremur, aprinde lumina».
Dar eu nu găseam veioza, care era, de fapt, pe pieptul meu. Am folosit lanternele şi atunci am inţeles de ce am primit-o, de fapt, pe-a mea in aeroport, deşi nici prin gănd nu-i trecea respectivului că se va intămpla asta. Am ieşit afară. Hotelul era plin de americani, toată lumea era atăt de speriată incăt mai mult de 80% dintre cei cazaţi acolo erau in pielea goală. Nu mai apucaseră să-şi pună ceva pe ei". Valeriu Lazarov nu s-a pierdut cu firea - deşi toate lucrurile se prăbuşeau in jurul lui - şi a speculat momentul. "Scoate camera", i-a spus operatorului. "Cum să scot camera!? Eşti nebun?" "Nu! Trebuie să filmăm aici, a insistat producătorul. Asta este o situaţie unică". Pănă la urmă a reuşit să-l convingă pe operator să filmeze.
MAREA PĂCĂLEALĂ. Coşmarul din acea noapte trecuse, dar lăsase urmări: in jur de 23 de mii de morţi. Situaţia creată l-a determinat pe Valeriu Lazarov să creadă că Julio Iglesias nu va mai dori să vină in Guatemala pentru documentarul pe care şi-l propuseseră impreună.
"A doua zi dimineaţa i-am spus managerului: «O să vezi că Julio nu mai vine». «Cum nu mai vine?» «N-o să mai vină, pentru că s-a speriat». Şi l-am sunat. Julio era la Madrid. Imi spune: «Tata nu mă lasă să vin». Taică-său, un doctor faimos, nu-l lăsa să plece.
Eu m-am supărat foarte tare pe el, dar managerul lui m-a asigurat că rezolvă situaţia: «Lasă pe mine. Aranjez eu». Peste trei ore il sunăm din nou: «Băi, m-a sunat preşedintele ţării şi te-a rugat să vii aici, să apari cu el la televizor şi să transmiţi oamenilor un mesaj de optimism şi de curaj». Au fost 23 de mii de morţi in urma acelui cutremur.
N-a fost o glumă. «Vrea să apari cu el la televizor, pentru că lumea te iubeşte aici, iar oamenii au nevoie de incurajări».
Şi l-a convins să vină. Lui Julio, acţiunile umanitare, gesturile acestea ii plăceau foarte mult.
Numai că in ziua următoare, cănd a ajuns in Guatemala, clădirea aeroportului era inchisă, iar controlul paşapoartelor, recuperarea valizelor se făcea pe pistă, la zece metri distanţă de avion. Julio, cănd a văzut asta, a rămas şocat."
REACŢIE. "Imi aduc aminte că m-a luat de braţ şi mi-a spus: «Valeriu, planul meu este următorul. Mă duc cu preşedintele, spun mesajul şi apoi, cu primul avion, plecăm de aici la Santo Domingo. Aici nu se poate sta, este ingrozitor». I-am zis şi eu «ok». După care, Julio a inceput: din oră in oră intreba: «Cănd e mesajul? Cănd mă văd cu preşedintele?» Iar managerul se prefăcea că vorbeşte la telefon şi i se spune, «nu incă, mai tărziu», după care: «a spus preşedintele că noi, intre timp, să filmăm, să nu ne oprim din treabă».
Managerul a vorbit cu cineva de la Ministerul Turismului, care ne-a pus la dispoziţie un avion ca vai de mama lui, cu elice, şi am plecat cu toţii la capătul ţării, la Tical, unde era o piramidă. Acolo nu fusese nici un cutremur.
Aşadar, pănă la urmă am fost prin toate locurile prin care am dorit să ajungem şi am făcut filmările." Pănă la urmă, Julio Iglesias a aflat de farsa care i se făcuse şi a fost căt pe ce să-l ia la bătaie pe managerul său.
"In Guatemala sunt multe piramide. Tot acolo e o biserică păgănă, Chi Chi Castenango, unde vin oamenii şi se roagă fiecare la un alt Dumnezeu, pe care şi-l inventează ei. E un loc foarte pitoresc, vizitat de turişti din toată lumea. Prin urmare, am decis să facem emisia noastră in Guatemala"
Valeriu Lazarov,realizator tv
"La trei noaptea a inceput un cutremur. Unul teribil. De gradul şase sau şapte a fost. Imi aduc aminte că dormeam alături de o noptieră pe care era o veioză. Cei din cameră au inceput să se impacienteze: «Valeriu, e cutremur, aprinde lumina». Dar eu nu găseam veioza. Am folosit lanterna şi am inţeles atunci de ce o primisem..."
Valeriu Lazarov,realizator tv
Prietenie peste mulţi ani
Şi in ziua de azi, indrăgitul artist şi Valeriu Lazarov păstrează legătura. Au o relaţie de prietenie frumoasă. Vorbesc des la telefon şi in fiecare an işi trimit felicitări de Crăciun. "Cele primite de la Julio sunt foarte originale, cu fotografiile celor patru copii mai mici (printre care două fetiţe gemene frumoase-foc), de fiecare dată intr-o postură inedită. Sunt superbi! Chiar ieri (n.r. - 11 iulie 2007) Valeriu a primit prin poştă de la Julio fotografia cu băieţelul lui, născut acum două luni", spune Augusta, soţia lui Valeriu Lazarov.
Un fel de cancer prezidenţial de război...
Nu-i de mirare că Julio a reacţionat violent cănd a aflat că a fost tras pe sfoară. Cea mai mare amatoare de renghiuri in legătură cu viaţa lui a fost insăşi... soarta. După teribilul accident de maşină in urma căruia starea sănătăţii sale se inrăutăţea văzănd cu ochii, Julio a ajuns pe masa de operaţie. După opt ore la blocul operator, medicii i-au sustras o tumoră pe care au crezut-o malignă. Rezultatul examenului histologic, aşteptat cu sufletul la gură de familia Iglesias, a fost insă, din fericire: "Este o tumoră a celulelor-gigant, BENIGNa. Apare ca urmare a traumelor, a unor lovituri puternice, seci. Se intălneşte frecvent la soldaţii din al doilea război mondial, insă adevărul e că pănă in prezent este un caz puţin studiat. Adică o tumoră descoperită recent de americani. Un fel de cancer de război. Aşa cum a avut preşedintele Kennedy". Cuvintele ii aparţin lui Federico de Castro, profesor universitar de histologie, iar citatul este extras din autobiografia lui Iglesias, "Intre paradis şi infern", tradusă de Gabriela Ristea. (C.D.)
Asi nacemos, povestea naşterii
Un cutremur pentru părinţii lui Julio Iglesias a insemnat, la 23 septembrie 1944, naşterea sa. In afară de medic a venit şi un preot. Viitoarea mămică, Rosario de la Cueva, se simţea foarte rău. Spunea că işi auzise pruncul plăngănd in păntec. Un lucru rar, menţionat doar in biografia lui Napoleon Bonaparte. Se spune că aceşti copii, care plăng in păntecul mamei şi pe care ii auzi inainte de a se naşte, sunt mai tărziu privilegiaţi, deşi unii susţin că, in timp, devin cei mai singuratici oameni de pe Pămănt, chiar cănd se află in mijlocul unei mulţimi. Oare? (C.D.)
