O stea mai puţin

A primit de la ruşi atâtea flori, încât e de mirare că Luminiţei nu i-a fost oferit şi Tezaurul României!

Anul 1966 a coincis cu titularizarea mea în Redacţia de Divertisment a TVR şi apariţia pe scena celui de al IV-lea Concurs şi Festival de muzică uşoară românească de la Mamaia a unei fete frumoase ca o duminică şi cu o voce de multe premii: Luminiţa Dobrescu. Apăruse în programe muzicale ale TVR şi lansase la Radio cântecul "E vina mea!". Singura vină pe care i-o atribuiam eu atunci era că se măritase înainte să discute cu mine acest subiect. N-avea cum, că ne ştiam doar din vedere.

La Mamaia a cântat o melodie a lui Temistocle Popa, "Băiete, băiete", pe versurile a doi maeştri: Nicuşor Constantinescu şi George Voinescu. Succes mare. Tot pe atunci se impusese în muzica noastră uşuratică o orchestră super, condusă de un frumos nebun al cântecelor pentru neuitare, Horia Moculescu.

Cu orchestra lui a făcut Luminiţa, tot în 1966, un turneu glorios în fosta U.R.S.S., când le-au dat ruşii atâtea flori, încât m-am mirat sincer că n-au adus acasă şi tezaurul. Fata noastră şi-a confirmat harul şi la festivalul Mondial al Tineretului de la Sofia (era în 1968), când a fost distinsă cu Medalia de Bronz, adică premiul al treilea.

Prin acei ani, regizorul Cezar Grigoriu a filmat cu ea cântecul "Doar băieţii sunt de vină", pe care eu l-am găsit întâmplător în filmoteca TVR. Solista avea un anturaj coregrafic cu balerini şi balerine, care au devenit ulterior vedete. Mari! Şi maeştri coregrafi, idem: Doina Patrichi-Andronache, Cristina Dan, Ion Tugearu, Cornel Patrichi, Păstorel Ionescu, Victor Vlase.

GENERAŢIE DE VALOARE. Eu realizam atunci alături de Titus Munteanu un Magazin Duminical, de mare succes şi printre vedetele aduse de Titus şi filmate împreună a fost Luminiţa Dobrescu. Şi tare ne plăcea ce vedeam şi auzeam. Se părea că scara pe care se afla artista aceasta tânără, talentată, inteligentă şi frumoasă nu avea decât trepte de urcare.

Generaţia ei număra talente în exces şi eram convins că va rămâne multă, foarte multă vreme, în primul pluton. Că succesele obţinute de ea erau doar un început, cu bilet de trecere din mileniul doi, în trei. Şi, totuşi, a venit o zi în care Luminiţa noastră a ales o altă casă, dintr-o altă ţară, o altă viaţă şi o altă profesie. Noi am rămas cu o stea mai puţin pe seninul cer al muzicii. Of, inimioară...