Ca mai toate artistele din generaţia sa, Luminiţa Dobrescu a intrat în lumea muzicii în fustiţă de şcolăriţă.
Compozitor de muzică clasică mai degrabă, compozitorul Paul Urmuzescu a cochetat şi cu muzica uşoară "mai mult aşa, să fac lumea să zâmbească". Marea sa muncă în domeniul muzicii uşoare s-a produs însă în culisele studiourilor, indiferent că acestea au fost de radio sau de televiziune. Spunem asta pentru că, în paralel cu viaţa de compozitor, Paul Urmuzescu a făcut carieră şi ca maestru de sunet (meserie numită actualmente inginer de sunet)."În această calitate am întâlnit-o prima oară pe Luminiţa Dobrescu. Îmi aduc aminte că era în fustiţă de şcolăriţă când a venit la Radio. Ca toată generaţia ei, de altfel, şi Luminiţa a intrat în lumea muzicii din copilărie. Era drăguţă, avea o vervă extraordinară, tot timpul cu zâmbetul pe buze şi nicidecum timidă. Mi s-a părut atrasă deopotrivă de radio - unde a şi făcut câteva înregistrări cu mine, şi de televiziune", îşi aminteşte maestrul Urmuzescu.
MAREA FAMILIE. Şi compozitorul Cornel Fugaru îşi aminteşte de parcă ar fi fost ieri: "Prin anii '69-'70 am făcut un turneu împreună în Israel. Am plecat cu Teatrul Constantin Tănase, eram foarte mulţi, un colectiv extrem de mare. Am fost plecaţi într-un turneu de o lună, de la sfârşitul lui decembrie până la începutul lui februarie. Evenimentul a fost un succes. Apoi, unii dintre colegii noştri s-au mai risipit prin lume, inclusiv ea".
"DE CE" LUMINIŢA? "Era slăbuţă, tinerică, o fată frumoasă, plăcută. Zâmbea foarte mult. Ştiţi că zâmbetul unui artist înseamnă jumătate din succes?", dezvăluie Cornel Fugaru. "I-am compus şi o melodie, se intitulează «De ce?»". Dar "De ce" a ales-o Cornel Fugaru pe Luminiţa Dobrescu? "M-a rugat să-i compun o piesă, şi eu i-am încredinţat-o. Pe vremea aceea se cânta numai live. Cred că i-a plăcut această melodie, drept dovadă că acum vrea să o introducă pe CD.
Bineînţeles că va fi rearanjată şi reorchestrată. O avem păstrată într-o variantă dintr-un concert. Noi am început atunci chiar de la zero. În sensul că la televiziune se filma numai în direct, munceam foarte mult, dar cu plăcere. Am lucrat excelent. Era foarte drăguţă, arăta foarte bine. Şi acum, de altfel, este la fel de distinsă, şi-a păstrat prospeţimea şi verva."