Să cumperi lapte ca să te întâlneşti cu muza

Un suflet foarte bun e o pradă uşoară pentru orice agresiune a vieţii. Un suflet cald, un suflet romanţios nu ştie să se apere, nu numai de o izbitură a destinului, dar este victimă şi în faţa dezamăgirii.

Mădălina era un suflet foarte bun. Reamintesc cum arăta camera ei de artistă divinizată de public, o cameră păstrând zefirul adolescentin al Olguţei, eroina din „La Medeleni". Păpuşi şi ursuleţi, pe noptieră o carte cu piesele lui Mihail Sebastian, des­chisă la „Jocul de-a vacanţa". Dar iată încă o dovadă a romantismului de neclintit care exista în sufletul pur­tă­toarei devizei „fată dragă, nu fi tristă!".

Îmi istorisea Mădălina în prima Ediţie de Colecţie a Jurnalului Naţional, în 1994, că cel mai puternic a impresionat-o la viitorul soţ, Şerban Georgescu, modul în care s-a înfiripat idila lor. Talentatul compozitor o remarcase pe Mădălina, pe frumoasa fată de 20 de ani, pe stradă când se urca în autobuzul cu destinaţia Aeroportul Otopeni. Pe atunci Mădălina era controlor de trafic, dând liber la înălţarea avioanelor. Şi, probabil, toată viaţa ei Mădălina a înălţat avioane de hârtie, vise cu aripi de fluture graţios, dar nehotărât în zbor.

Cum a cucerit-o Şerban Georgescu pe Mădălina? O aştepta în fiecare dimineaţă devreme să o urmărească urcând în autobuzul Aeroporutlui şi mai târziu i-a destăinuit că o minţea pe mama lui cum că se duce să cum­pere lapte. El, bărbatul răsfăţat de familie, deodată se „năpustise" asu­pra treburilor gospodăreşti, trezindu-se în zori ca să nu rateze două minute de admirare a siluetei şi pletelor frumoasei Mădălina. O admira, uitând de sticlele de lapte şi iaurturi din punga de plastic. Şerban Georgescu era un încăpăţânat şi nu dădea înapoi nici o jumătate de pas în nimic. Ei bine, Mădălina era cea care avea atâta influenţă asupra lui, încât, la cererea ei, compozitorul de succes făcător de şlagăre, modifica şi jumătate din cântec numai pentru a o încânta pe viitoarea interpretă a melodiilor lui.