Acorduri line

O poveste frumosă, din care Virgil Ianţu a învăţat ce înseamnă să fii artist cu adevărat...

Când vine vorba despre Madrigal şi, implicit, despre maestrul Marin Constantin, Virgil Ianţu ne vorbeşte cu mult drag de perioada care îi aminteşte de anii studenţiei, în care s-a format ca artist. Timp de nouă ani, între 1990 şi 1999, a fost membru al Corului Madrigal: "Eram student la Conservator, iar repetiţiile se desfăşurau acolo. Una dintre colegele mele de facultate era de ceva vreme membră a Corului Madrigal şi mi-a propus să vin la concurs. Iniţial am zis că nu ştiu... mă mai gândesc… Am mers la concurs, care s-a desfăşurat în două etape şi, în cele din urmă, am devenit membru. Am fost ajutat foarte mult de colegii mei mai mari. Cam aşa a început totul. A fost o poveste frumoasă, care a început spontan".

UNIC. Perioada în care Virgil Ianţu a fost membru al Corului Madrigal descrie pagini frumoase de viaţă... momente unice trăite alături de colegii săi, în special alături de marele maestru Marin Constantin. Este greu să vorbeşti în termeni de "colaborare" când vine vorba de maestrul Marin: "Pentru mine, era mai mult decât un dirijor. Momentele create, chiar şi în cadrul repetiţiilor, erau magice. Nu ştiu câţi oameni pe lumea asta pot realiza aşa ceva. Madrigalul înseamnă o bucată mare din sufletul meu, pentru că acolo m-am format ca muzician, mărturiseşte Virgil Ianţu. Acolo am învăţat ce înseamnă să fii artist şi să faci diferenţa între un muzician, actor, cântăreţ şi un artist. Acolo a fost formarea mea profesională. Cele mai mari satisfacţii în plan profesional le-am avut acolo".

EMOŢIE. Adesea auzim că trăim într-o lume în care calitatea muzicii nu mai contează. Şi totuşi există un gen de public sensibil la frumos şi la emoţie: "Muzica rafinată în general este puţin vizibilă. Cred că ar trebui mai mult adusă în faţă", este de părere Virgil Ianţu.
"Într-o vreme era, dar timpul trece, vremurile se schimbă, publicul este educat aşa cum vedem şi noi, şi atunci cerinţele sunt ca atare. Dar cred că publicul care are cultura necesară să asculte acest gen de muzică o face."
Amintiri dragi, poveşti inedite. Cu siguranţă au fost multe... dar vor rămâne în sufletul fostului madrigalist Virgil Ianţu. Odată povestite, şi-ar pierde din misterul care învăluie culisele Madrigalului: "Au fost extrem de multe întâmplări amuzante, pe care îmi este foarte greu să le povestesc. De fiecare dată când mă întâlnesc cu colegii mei ne reamintim tot felul de momente, atât de la repetiţii şi concerte, cât şi din locuri în care nici nu mă gândeam să ajung", spune Virgil Ianţu. "Recent am fost la repetiţii şi ne-am amintit o grămadă de întâmplări. Este mai greu de povestit, tocmai pentru că sunt foarte multe. Concerte şi momente pline de magia glasului. Emoţie şi energie de fiecare dată când a urcat pe scenă Madrigalul. Un cor venit din lumea prinţeselor şi a cavalerilor." Şi dacă timpul ar sta în loc şi un concert ar putea fi repetat, Virgil Ianţu s-ar opri la  cel din Westminster Abbey: "Un concert care a fost ţinut în faţa camerei lorzilor şi a premierului din acea vreme, Tony Blair. Invitaţia a fost făcută de familia regală. Nu cred că mai are rost să spun de ce acest concert".

IEŞEAM DIN UMAN. Cella Delavrancea spunea că, "ascultând Madrigalul, i s-a părut că unele sonorităţi aparţin altei dimensiuni… oare maestrul Marin Constantin a găsit formula care-i deschide universul dimensiunii a patra? Tocmai de aceea aminteam de acele momente magice, pentru că, atât la repetiţii, cât şi în concerte, ne transformam şi noi. Ieşeam din uman. Este foarte greu să explic în cuvinte ce se întâmplă, dar cred că maestrul Marin Constantin reuşea să scoată în evidenţă ce-i mai frumos şi mai bun din fiecare dintre noi", încheie Virgil Ianţu.