Miracol sonor, timbru unic

Maestrul Marin Constantin a creat o operă unică şi a dezvoltat un nou tip de instrument – al vocii în ansamblu.

Conferenţiarul universitar Ioan Golcea a fost studentul maestrului Marin Constantin în anii ’70. "Ca profesor era sclipitor, cu o inteligenţă uimitoare, cu un spirit mereu viu, un spirit dinamic, mereu prezent, atent la studenţi şi la problemele lor", ne-a povestit Ioan Golcea, care este şi vicepreşedinte al Fundaţiei "Madrigal – Marin Constantin". "Madrigal a stabilit un reper de calitate în interpretarea corală românească şi internaţională, a lărgit graniţele profesionalismului coral, impunând noi exigenţe în cânt, în dirijat, în concepţia interpretativă, a stimulat o activitate didactică universitară prin tratatul «Arta construcţiei şi interpretării corale», lucrare unică în lume, în care expozeul teoretic e însoţit de exemplificări din repertoriul Madrigalului. A întruchipat sonor o culme a gloriei vocale de ansamblu, a creeat un timbru unic, un adevărat miracol sonor", spune Ioan Golcea.
"Prin Madrigal, s-a definit un alt tip de instrument, acela al vocii în ansamblu. Maestrul Marin este autorul unei teorii extrem de importante în dirijat, şi anume psihotehnica, ceea ce se referă la relaţia dintre dirijor, interpret şi public, o relaţie bazată pe empatie, pe trăire", afirmă conferenţiarul.

Intelectualul-filozof. Mihaela Doboş, fost director al Radio România Muzical, îl consideră pe Marin Constantin "o împletire ciudată, dar atât de bine sudată între copilul de la ţară, orfan şi sărac, învăţătorul plin de tact pedagogic, cunoscător al sufletului şi ştiutor al limitelor minţii şi dăruirii umane, intelectualul-filozof meditând asupra nevoilor sufletului omenesc şi artistul complex, dirijor şi compozitor, capabil să împlinească cu uriaşul său talent o operă unică, perenă, care ridică vocea umană la dimensiunile unei geniale simfonii".
L-a cunoscut pe maestru la sfârşitul anilor 1960, când era studentă la Conservator. În acei ani, după un concert la Conservator, "Marin Constantin a căpătat pentru mine dimensiunile unui zeu. Un zeu care nu a coborât de pe piedestal nici după ce l-am cunoscut în cadru familial. Uneori era inabordabil, ursuz chiar, dar pentru mine a avut întotdeauna ochii unui părinte", îşi aminteşte Mihaela Doboş. În 2000, Mihaela Doboş a avut iniţiativa organizării unui spectacol destinat sărbătoririi a 75 de ani de viaţă ai maestrului, iar Studioul Mihail Jora al Radiodifuziunii Române a fost plin până la refuz. "Public entuziast, oaspeţi importanţi din toate domeniile şi una din cele mai răsplătitoare recunoaşteri a personalităţii artistului Marin Constantin", ne-a povestit Mihaela Doboş.

ŞANSĂ. Ariana Terzi a făcut parte din Madrigal din primii ani de existenţă ai acestuia. "Am avut şansa extraordinară că l-am întâlnit pe maestrul Marin Constantin şi norocul că am fost cooptată după primele luni de studenţie în cor. Se făcea selecţia pentru Corul Anului şi practic ne asculta pe fiecare cât ne ţinea glasul. Maestrul căuta un anumit tip de glasuri feminine, glasuri drepte, non vibrato", povesteşte ea.
"Intrând în Madrigal, glasul a evoluat cu totul altfel, pentru că noi aveam un program de repetiţii destul de strict: jumătate de oră se face încălzire, dacă e cazul se face la partidă sau la dublă partidă sau se citeşte o piesă nouă, şi după aceea o luăm la «puricat» pe partide. Se citeşte fiecare partitură pe note. Toate le-am cântat în limbile originale", spune artista.


"Maestrul ne-a disciplinat, a fost foarte aspru cu noi. Dar au fost şi momentele de succes, de relaxare când el era ca un tată, ne strângea pe toţi ca pe copiii lui şi se bucura cu noi. La început eram trup şi suflet aici. Acum, trebuie să mă împart între familie şi Madrigal, fac un fel de slalom. Dar nu văd viaţa fără Madrigal. Avem foarte mulţi colegi care au venit să stea aici o perioadă şi spuneau: «Ca la noi nu e nicăieri»"
Ariana Terzi