Dragoste puternică

de Loreta Popa | 08 Mar 2010 • 00:00

Pentru noi românii, una dintre cele mai importante femei din istoria ţării atât de greu încercată rămâne Regina Maria.
Un personaj care a cucerit inimile de la cel dintâi pas pe pământ românesc, o femeie atât de frumoasă că şi astăzi se vorbeşte despre ea, o mamă care a luat toate deciziile pe care le-a crezut potrivite pentru copiii ei. Regina Maria, regina tuturor românilor, a iubit această ţară cu tot sufletul.

Cea mai fericită zi din viaţa ei a fost atunci când România a redevenit Mare. Ajutorul dat de ea soldaţilor de pe front a rămas proverbial. Sacrificiile ei au motivat şi alte femei. Regina Maria şi-a iubit copiii. Dragostea ei s-a revărsat şi asupra tuturor copiilor pe care i-a întâlnit, mărturie stând faptele sale pline de căldură sufletească. I-a botezat pe copiii celor săraci, ai celor care nu aveau nimic pe lume, dăruia câte ceva la fiecare sărbătoare tuturor pruncilor pe care îi întâlnea. Bunătatea şi apropierea de popor au fost motivele pentru care românii au iubit-o atât de mult.

PORT POPULAR
Da, era ca orice femeie, dornică să arate bine, cheltuia mereu pentru rochii, comandate la diferite case de modă cunoscute, sau pentru bijuterii, dar Regina Maria era una dintre cele mai frumoase femei ale acestei lumi, iar faptul că era regină o motiva şi mai mult. După răscoala din 1907, Regina adoptă obiceiul de a îmbrăca şi de a apărea în public în costum popular românesc. Şi copiii săi aveau costume populare, pe care le purtau la ocazii sau la şedinţe foto speciale.

A pozat pentru sute de fotografii fie împreună cu copiii, cărora a încercat să le transmită o atitudine tipică „belle epoque", fie singură. Astfel am avut cu toţii şansa de a vedea o regină în adevărata ei splendoare. Sunt renumite mai ales acele fotografii cu coroana din aur ce i-a împodobit capul la încoronarea istorică din 1918, o inestimabilă piesă de artă lucrată la comanda familiei princiare de Casa pariziană Falize. Regina Maria, spun gurile rele, a fost femeie mai înainte de a fi mamă. Poate, dar faptele ei rămân, nu pot fi contestate. A şi scris mai multe nuvele şi poveşti pentru copii, iar primii care le-au ascultat au fost mai mult ca sigur Carol, Elisabeta, Mărioara, Nicolae, Ileana şi Mircea.

Primul născut a fost Carol al II-lea la 15 octombrie 1893. Despre Carol al II-lea s-au scris cele mai multe monografii, el fiind botezat, la 17 octombrie, cu alai mare la Mănăstirea de lângă Sinaia. De educaţia lui s-a preocupat regele Carol I personal, mândru şi fericit că pruncul îi purta numele. I-a adus guvernante engleze pentru a vorbi limbi străine, iar primele studii le-a făcut cu profesori români pentru a învăţa limba, literatura, istoria şi geografia ţării.

La 20 de ani, când se stingea Carol I, vlăstarul regal era un june zvelt, foarte bine cultivat şi instruit, cu o personalitate debordantă. A avut o tinereţe trăită la maximum care a pricinuit o enormă suferinţă în primul rând mamei lui, iar mai apoi Casei Regale, dar şi poporului. Carol se stinge din viaţă în 1953, la 59 de ani.

ÎN EXIL
În 1894 se năştea cel de-al doilea copil, o fată care lua numele bunicii sale Elisabeta. Ea se căsătoreşte în 1921 cu regele George al II-lea al Greciei, de care va divorţa în 1934, iar acesta moare în 1947. Elisabeta se întoarce în ţară, stabilindu-se iniţial la Peleş, rememorând universul copilăriei. Pleacă definitiv din ţară la 4 ianuarie 1948 cu trenul ce ducea familia regală (regele Mihai, regina mamă Elena, Ileana) în exil.

S-a stabilit la Cannes pe Coasta de Azur, unde şi-a câştigat pâinea dând lecţii de pian. S-a stins din viaţă la 15 noiembrie 1956, la 62 de ani.
Cel de-al treilea copil, Mărioara (Mignon), s-a născut în 1900. În 1922 se căsătoreşte cu regele Alexandru I Karagheorghe al Iugoslaviei şi devine regină. Rămâne însă văduvă în 1934, soţul fiind asasinat la Marsillia. A avut trei copii: Tony, Andy şi Petru al II-lea al Serbiei, rege între 1934 şi 1945. Anii exilului au fost grei pentru ea, stabilindu-se abia în 1960 în America, la iniţiativa surorii Ileana, devenită maica Alexandra. Acolo avea să-şi găsească sfârşitul în 1961, nemaiputând revedea niciodată nici Peleşul, nici Cotroceniul.

Al patrulea copil a fost Nicolae, născut în 1903. El s-a căsătorit în 1931 cu Ioana Doletti, pe ascuns, fapt ce a atras mânia fratelui mai mare, Carol al II-lea, care l-a expulzat din ţară, învinovăţindu-şi fratele pentru ceva ce el însuşi făcuse. Nicky, cum îi spuneau cei dragi, nu a făcut niciodată abuz de puterea de care dispunea, neîncercând să ocupe tronul, servind cu loialitate ţara, fiind un bun sfătuitor al copilului rege Mihai în anii când tatăl său părăsise tronul. În 1960 Ioana Doletti moare, iar prinţul se recăsătoreşte cu Thereza Figueira de Mello, alături de care va trăi în Elveţia. Moare în iulie 1977.

Cel de-al cincilea copil al Reginei Maria cu Regele Ferdinand a fost principesa Ileana. Exuberantă, frumoasă, jucătoare de tenis, practicantă de iahting, singura femeie din România cu brevet de căpitan de cursă lungă, Principesa Ileana a fost mai presus de toate mamă. Domniţa Ileana a îmbrăcat şi ea uniforma asistentelor de Crucea Roşie, la fel ca mama ei. La fel a vindecat şi suflete...

Principesa Ileana s-a născut în anul 1909 în România, a studiat la Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie, a fost preşedinta Asociaţiei Creştine a femeilor române. A avut şase copii cu principele Anton, iar după moartea acestuia, s-a căsătorit cu Dr. Ştefan Isărescu.

MAICA ALEXANDRA
Înainte de declanşarea celui de-al doilea război mondial a locuit în Austria, revenind în ţară în anii războiului, unde a locuit până la abolirea Monarhiei la 31 decembrie 1947, părăsind definitiv România la sfârşitul anului 1948. Nu şi-a uitat obârşia românească, luând cu ea un pumn de ţărână de la Castelul Bran. A locuit o vreme la Buenos Aires, unde a înfiinţat un cămin ce a purtat numele mamei sale - Regina Maria, cămin destinat refugiaţilor politici români, iar din 1950 s-a stabilit la Boston.

Minola, fiica ei cea mare, căsătorită cu un tânăr american, era fericită şi avea doi copii. Şi-au luat rămas bun, avionul a decolat şi, imediat după decolare, sub ochii lor îngroziţi, o explozie teribilă a făcut fărâme avionul şi pasagerii. La scurt timp după prima nenorocire, Ştefan, băiatul ei iubit, a căzut de pe cal, s-a lovit la cap şi a fost multă vreme în comă. Atunci a înţeles că nenorocirile care o copleşeau erau semne, drept urmare Principesa se retrage la Ellwood City, fiind ctitorul Mănăstirii de rit ortodox „Schimbarea la faţă", îmbrăcând mantia monahală de călugăriţă şi devenind Maica Alexandra. Imediat după aceea, fiul ei, Ştefan, se însănătoşea deplin.

După 1989, Maica Alexandra a dorit să viziteze pentru ultima oară România, drept urmare în septembrie 1990 soseşte la Bran, dorind să revadă Castelul, ultima ei reşedinţă în ţara unde s-a născut. La înmormântare ei au participat toţi copiii săi.

Fiecare dintre copiii Reginei Maria a împlinit urările ursitorilor. Cu toţii au avut parte atât de bucurii, cât şi de necazuri, dar cu siguranţă nici unul nu a avut o viaţă lipsită de aventură. Destinele lor au fost unice.
Principele Mircea

Deşi a fost cel de-al şaselea şi ultimul copil, Principele Mircea, născut în 1913, care a murit la doar 3 ani de febră tifoidă, a fost şi cel mai iubit. Despre el Regina Maria scria în „Povestea vieţii mele": „Mircea era un băieţel drăgălaş. (...) Un omuleţ atât de neascultător şi îndărătnic. Dar Ileana avea asupra lui o înrâurire, de pe atunci atât ea, cât şi Mignon aveau sentimente de mamă.

Într-o dimineaţă, Mircea nu s-a simţit bine. Nu sunt o mamă prea uşor îngrijorabilă, dar în această atmosferă a războiului orice pare apăsător, plin de spaimă". La 29 octombrie 1916, de ziua ei, florile vor păstra bucuria numai pentru ele, mama Maria suferă îngrozitor pentru că fiul ei era pe moarte. „Mă simţeam ca de piatră, fără lacrimi, fără cuvinte. Eram toată numai o rugă nerostită." La 2 noiembrie 1916, micul prinţ închidea ochişorii, iar mama lui îi ţinea mânuţa în a ei.