x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Mama Primul model şi lumina vieţii

Primul model şi lumina vieţii

de Carmen Anghel-Dobre    |    08 Mar 2010   •   00:00
Primul model şi lumina vieţii

Cum a evoluat mama de la societatea tradiţională a satului românesc la femeia modernă de astăzi. Mama este responsabilă cu tot ceea ce reprezintă valoarea supremă în speţa umană.

La începutul secolului al XX-lea, în satul tradiţional a fi femeie însemna să ai obligaţii şi cerinţe de ordin economic, dar nu se uita nici ceea ce înseamnă feminitate.

"Femeia în lumea satului tradiţional, ne spune doamna Doina Işfănoni, director ştiinţific al Muzeului Naţional al Satului «Dimitrie Gusti», era o foarte armonioasă şi complexă îmbinare între ceea ce prin statut biologic înseamnă femeia privită totdeauna ca entitate fragilă, ca entitate bucurătoare a sufletului şi a privirii, ca prezenţă stimulatoare în orice context, prin frumuseţea sa, prin aspectul fizic în general, de la haină la înfăţişare, dar totodată alături de aceste componente, femeia era totdeauna privită ca maternitate.

Niciodată statutul temporal al frumuseţii, al fecioriei, al codanei şi al fetei de măritat nu era înţeles în societatea tradiţională ca pe un statut civil de lungă durată.

"În lumea satului, o femeie trecea foarte repede de la stadiul de copil la cel de fată de măritat şi apoi la nevastă tânără. Într-un neam, nucleul de bază era considerat întotdeauna cuplul tinerilor. Iar ca să primească respectul cuvenit din partea comunităţii, femeia avea întotdeauna o mare responsabilitate în ceea ce se numea prestigiul neamului. «Nu numai că femeia dădea naştere pruncilor, ea asigura perpetuarea şi arborescenţa vlăstarelor de neam.

Femeia era considerată o matrice, ca un fel de matcă în care viaţa se plămădeşte, dar se şi construieşte ca entitate umană, mai ales în acel prim registru de viaţă, când tânărul suflet începea să devină om.» Femeia din comunitatea tradiţională avea o mare responsabilitate, pentru că era primul formator al fiinţei umane. «În perioada de prunc, ea era aceea care veghea pentru sănătate. Erau practicile care vizau protecţia trupului copilului, pe de o parte, dar erau apoi practicile care vizau integritatea mentală a copilului.»

Şi totul începea din primul ceas de după naşterea pruncului, de la îmbunarea ursitorilor. Femeia, şi ca mamă, şi ca fată, şi ca bătrână, şi ca soţie, este stâlpul societăţii şi al comunităţii în modul cum ea îşi asumă toate aceste responsabilităţi felul în care ea ştie să îngrijească viaţa va duce în perspectivă la sănătatea familiei şi din punct de vedere fiziologic şi spiritual."

SPIRITUALITATEA
"Femeia în comunitatea tradiţională avea un set de obligaţii care făceau din ea o personalitate în planul familiei, dar şi mai mult în neam. Era primul formator al copilului, prim întipăritor de modele, lucra în aluatul minţii pruncului." Femeia devenea vizibilă, ca opinie şi ca atitudine, numai atunci când se căsătorea şi devenea mamă.

"Până atunci era considerată o codană, o fătucă, termeni care exprimă drăgălăşenia, un soi de toleranţă, de îngăduinţă. O femeie căsătorită, care avea şi un copil, devenea o autoritate în respectiva casă. Poate că pe undeva femeile instituiau în comunitatea tradiţională, la nivelul gospodăriei un mic matriarhat. În tradiţia poporului român, într-o casă, întotdeauna trebuia să fie o soacră sau o mamă respectiv noră sau fiică.

Din acest punct de vedere femeile deveneau elementele care întipăreau pentru copii principalele precepte educaţionale, înţelegând prin aceasta şi modul în care trebuie să te porţi cu ceilalţi - familia, registrul maturilor, apoi copiii de o seamă, ele erau cele care instituiau într-un proces educaţional extrem de nuanţat şi aş zice ca etnolog, că poate românii adoptau ceea ce acum în pedagogia modernă se numeşte modelul creativ."

Primul model al unui copil este întotdeauna mama. "El ştie că de acolo vin nu numai mâncărurile, hainele, ci şi acele cuvinte prin care el învaţă să se descurce în viaţă; mai întâi cum să se îngrijească, să se apere, să nu se expună unor pericole din natură, tot de acolo vin şi celelalte normative - cum e frumos să faci. Sub această sintagmă - ce e frumos şi ce nu e frumos, intervine celălalt component al preceptului ce e bine şi ce e rău." Mama era cea mai frumoasă.

"Niciodată nu trebuia să fie neglijentă cu sine şi este un lucru extraordinar pentru toate culturile tradiţionale, nu numai la români, în ceea ce priveşte zilele de lucru şi zilele de sărbătoare, o foarte frumoasă îmbinare între ce se întâmplă în universul casei şi ce se întâmplă când ieşi pe poarta casei. Există în comunităţile acestea un mod de a te prezenta în faţa celorlalţi. Integritatea femeii în comunitatea tradiţională, dar ca model şi ca reper acel tip de figură care e descrisă şi în literatură, imortalizată şi în pictură şi în folclor mama care poartă totdeauna o cămaşă, o acoperitoare pe cap fie că e basma, fie că e maramă, sau ştergar."

 

Mama întotdeauna face ceva. "Gospodăreşte, lucrează la câmp, duce mâncare la câmp, seceră... Femeia, înţeleasă ca maternitate, este prezentată nu în poziţie de fotomodel, deşi este întotdeauna cu un tip de frumuseţe lăuntrică captivantă, pentru că în simplitatea unui veşmânt străluceşte inteligenţa unei fizionomii. La o ţărancă ai să te uiţi la faţă în primul rând şi apoi la trup. Nu e un trup ca femeie, e o minte găzduită într-un trup. Femeia, în comunităţile tradiţionale ca şi contemporane, înseamnă această dualitate: planul erotic, feminitatea înţeleasă în această direcţie şi feminitatea înţeleasă ca maternitate, ca modelator, ca pedagog, ca responsabil cu tot ceea ce reprezintă valoarea supremă în speţa umană."

Cum este mama din zilele noastre? S-a schimbat relaţia cu ea sau relaţia ei cu lumea? "Sarcina de părinte în planul familiei tradiţionale însemna mama, însemna bunica, şi dacă ne uităm atent - a rămas în continuare acel matriarhat de care vorbeam, chiar dacă noi astăzi ne semeţim puţin şi spunem nu, nu mai este la fel ca acum 20 sau 50 de ani! Într-o societate nu există dependenţă maternă numai înţeleasă ca un cordon ombilical. Multă literatură este din punctul acesta de vedere care explică ce înseamnă rezonanţa dintre mamă şi fiu, indiferent cât de mare ar fi distanţa în ani sau în kilometri între cei doi.

Mama rămâne, recunoşti sau nu, principalul tău element de referinţă, la fel cum rămâne locul în care tu vezi lumina zilei. Aşa cum nu te poţi dezice niciodată de mamă, la fel nu te poţi dezice de perimetrul natal, de originile în care tu apari în această lume. Fiindcă fără o mamă, şi de aici problema femeii şi a complexităţii statutului ei, pentru că fără aceasta nu vom avea un plan social, fiinţe care să fie capabile, pe de o parte să-şi asume în sensul lucidităţii în care trebuie să-ţi asumi şi viaţa, înţeleasă ca activitate, dar şi viaţa ca mod personal de a fi între semeni.

E un lucru foarte interesant, multă lume se manifestă, mai ales în mediile urbane, ca fiind cumva libere de a-şi asuma viaţa şi soarta, de a fi capabile să-şi croiască drumul, şi de a-şi manifesta din punctul acestea de vedere, potenţialul lor. Şi biologic, şi spiritual. Nu suntem o frunză, ci suntem între crengile unui copac, exponentul unui neam. De aici, pentru omul modern că îndepărtarea de modelul familie, de modelul mamă, de modelul tatăl, constituie un pericol şi o capcană."

FEMEIA CONDUCE?
"Familia, în mod tradiţional, este axată şi ghidată de femei. De unde şi celebrele glume - tata e capul familiei, iar mama gâtul care îl poartă. Femeia e cheia casei, şi în Ţinutul Pădurenilor femeia poartă chei la talie la ţinuta de sărbătoare. Femeia este înţeleasă ca veşnic reper în conştiinţa fiecărui vlăstar de neam şi este un reper totdeauna pozitiv.

Pe oricine ai întreba, sentimentele vor spune că mama este cea mai luminoasă imagine a lor din copilărie, va fi un fel de colţ în care permanent există o lumină, un fel de reper al existenţei noastre care nu ne va părăsi niciodată. E foarte greu de spus în cuvinte ce reprezintă femeia ca mamă. Femeia modernă, comparativ cu femeia de altădată, n-a pierdut prea mult din ceea ce a definit-o ca statut existenţial şi moral. Femeia este în continuare o floare. E sensibilă, se îngijeşte de aspectul ei fizic, vestimentaţia nu-i este indiferentă, comportamentul, gestul nu-i sunt necontrolate.

Pe de altă parte, femeia încearcă să fie şi uneori cu mari eforturi un fel de model şi maternal, şi paternal. Începe dintr-o dată să-şi asume rolurile şi al mamei, şi al tatălui, pentru că deseori, familia, şi a existat şi în satul tradiţional această postură. Altădată, tatăl mergea la exploatările forestiere, miniere, făcea cărăuşie şi lipsea multă vreme de acasă. Femeia rămânea acasă şi-şi asuma prestigiul masculin - o dată al autorităţii cuvântului ei care devenea lege; ea avea puterea să reprezinte familia la judecăţi de obşte, dar şi la judecată de divan.

Femeia ajungea - gândiţi-vă la Fefeleaga lui Agârbiceanu, să facă munca bărbatului, să are, să extragă minereu, să facă acea muncă care o anula ca feminitate şi trebuia să fie o forţă extraordinară. Femeia are această capacitate ca atunci când spritiual îşi asumă o responsabilitate, ştie să o poarte."

 

Se transformă femeia? "Am sesizat, prin călătoriile mele prin lume, că oricât de mult s-ar «masculiniza» o femeie, nu uită niciodată că e femeie - de la ţinuta office - de la Coco Chanel care tranformă costumul bărbătesc la ţinută feminină, femeia nu uită să aibă graţie, feminitate - înţeleasă maternal. Oricât ar fi de preocupată de profesie, de afacerea pe care şi-o propune, nu uită să fie mamă. Chiar dacă nu are copiii ei, reuşeste să-şi exprime această trăire faţă de nepoţi sau altă categorie de copii.

Astăzi, pentru mine, femeia, fără a fi o feministă, este un exemplu de îmbinare între ceea ce înseamnă cultura tradiţională şi supermodernismul societăţii industrializate, este o punte între aceste două lumi, pe care cu multă suferinţă, pe undeva, ştie să se mişte, să-şi mobilizeze resursele. Şi mai ştie ceva - femeia are această calitate înnăscută să fie un pedagog desăvârşit. Instrumentarul unei femei de a convinge pe cineva este totdeauna mai flexibil, mai rafinat şi mai adecvat."

 

Societatea citadină
"Astăzi se petrec mutaţii extraordinare: femeia în ultimul rând este numită mamă. Este o discrepanţă între cele două lumi, o inversare între ceea ce reprezenta femeia în comunitatea tradiţională (şi mai reprezintă în multe locuri şi acum) şi ce reprezintă ea pentru societatea modernă, mai ales de tip citadin. Ea devine jucărie, obiect de admirat în sine, pentru calităţi în primul rând biologice.

Sau asistăm la cealaltă atitudine de tip sufragete în care femeia se revoltă tocmai că este coborâtă la nivelul fiinţei biologice şi încearcă, «masculinizându-se», să domine în sensul autorităţii fie al raţiunii, fie al unui comportament foarte intransigent să fie de fapt o negare a feminităţii. E o problemă care mai ales la sfârşitul de veac XX noul veac XXI: femeia aproape indiferent, la sat sau la oraş, începe să se gândească pe traseul ei, ca fiinţă, ce anume să aibă ca repere: profesia sau familia. Îşi asumă în mod eroic concomintent profesia şi familia.

Actele de eroism - să nu fie sub modelul şi prestigiul modelului tradiţional al femeii. Încercăm să fim mamă, soţie, gospodină, profesionist în domeniul în care «te mişti»", spune Doina Işfănoni.

 

Studiu
Centrul de Sociologie Urbană şi Regională "CURS" a realizat în toamna anului trecut, în perioada septembrie-octombrie, în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional o cercetare sociologică privind "România în 2009, comparativ cu 1989, în percepţia populaţiei". Întrebările au fost focalizate pe cunoaşterea opiniilor populaţiei în ceea ce priveşte viaţa, dar şi idolii românilor, pe aprecierea liderilor politici, dar şi a personalităţilor care au făcut cel mai mult pentru România în ultimii douăzeci de ani.

Prin urmare, la întrebarea care este persoana pe care o apreciaţi cel mai mult şi aţi dori să fiţi ca ea, pe primul loc în inimile românilor chestionaţi (într-un procent de 8,2%) se află mama. Între nume de politicieni şi vedete de televiziune, mama este model pentru fiecare copil. Totodată, părinţii sunt reper pentru mulţi dintre cei chestionaţi. Mama se află şi în topul celor care au răspuns la întrebarea "care era persoana pe care o apreciaţi cel mai mult şi aţi fi dorit să fiţi ca ea, înainte de 1989", cu 11,4% din respondenţi, pe locul al doilea situându-se drept model tatăl (în 7% din cazuri).

×
Subiecte în articol: mama