Sfântă comoară

Cântecul popular ro­mâ­nesc impresionează prin bogăţia metaforei, zu­gră­­­vind chipul fiinţei blânde: mama. Dorul de ma­mă este cel mai profund sentiment exprimat în folclorul românesc.

Albumul care însoţeşte Ediţia de Colecţie dedicată mamelor cuprinde cântece care demonstrează încă o dată frumuseţea graiului românesc şi a cântecului nostru popular. Nu întâmplător discul „Cântece pentru mama" debutează cu doina „Lie, ciocârlie", interpretată cu jale de Privighetoarea nepereche Maria Lătăreţu.

Sfâşiată de durere, Maria Lătăreţu a adunat în vers toată durerea cuibărită-n sufletul său, după ce a pierdut, rând pe rând, la vârste fragede, cinci dintre cei şase copii pe care i-a avut. Ciocârlia, al cărei cuib a fost distrus de plug, îşi plânge puii, îşi strigă durerea, dorindu-şi cât mai curând moartea.

Între mamă şi fiii ei există o legătură aparte. Mama este cea care îşi leagănă copilaşii, şoptindu-le cântări duioase menite să alunge teama de zmei sau alte personaje fantastice de care copiilor le este frică. Prin vocea Mariei Tănase, cântecul de leagăn devine solemn. Conturat de glasul cald al Floricăi Bradu, cântecul de leagăn devine duios.

Pe de altă parte, mama zugrăvită prin vocea Valeriei Peter Predescu se roagă pentru sănătatea şi norocul copilaşului aflat în legănel.

ALEAN...
O poveste emoţionantă până la lacrimi, care nu mai are nevoie de nici un comentariu, se regăseşte în piesa „Doar o mamă poate şti", interpretată de Maria Ciobanu: „Doar o mamă poate şti/ Ce e dorul de copii,/ Mama i-aduce pe lume,/ Of, maică,/ Le dă viaţă, le dă nume,/ Zi şi noapte-i ocroteşte,/ Of, maică,/ Şi cu multă grijă-i creşte...". Chipul mamei, preocupată de creşterea şi educarea copiilor săi, este zugrăvit aparte de Irina Loghin în cântecul „Maică, m≠ai crescut de mică": „Maică m-ai crescut de mică,/ Şi-am ajuns fată voinică,/ M-ai crescut ca floarea-n vale/ Fără nici o supărare,/ Cu ochii mă privegheai,/ Cu sufletu-mă-nveleai,/ Odihnă nu-ţi mai găseai,/ Maică, măiculiţa mea,/ Mă-nfăşai cu scutecu'/ M-adormeai cu cântecul/ Chiar de≠ţi plângea sufletul/ Maică, măiculiţa mea...".

Aşa cum pasărea îşi îngrijeşte puii până când aceştia învaţă să zboare, astfel mama duce grija copiilor, îndrumându-le paşii în viaţă. Foarte des, în cântecul popular românesc întâlnim dialogul între mamă şi fiica sau fiul îndrăgostit, pregătiţi să-şi urmeze destinul, părăsind satul natal, iar pe această cale îi cer sfaturi măicuţei dragi.

Pe albumul de colecţie veţi regăsi astfel de piese interpretate tulburător de Ioana Radu, Ion Dolănescu, Benone Sinulescu şi Florica Bradu.

Despărţirea de măicuţa dragă, de tată, de fraţi şi de surori în ziua cununiei este conturată în cânt de regretata solistă Mariana Drăghicescu; măicuţa bătrână, gârbovită şi cu părul nins de trecerea anilor, aşteptându-şi copiii să mai vină pe acasă, să le împartă ce mai are, este regăsită în melodii sfâşietoare interpretate de Margareta Clipa, Nineta Popa, Floarea Calotă, Nelu Bălăşoiu, Vasilica Dinu, Elisabeta Turcu. Este, de asemenea, impresionant dialogul mamă-noră din piesa „O bătrână într-o gară" (Ileana Sărăroiu).

Melodia „Puiule, măi pui de om", pusă în valoare prin vocea Mariei Dragomiroiu, spune o poveste aparte: a ­tuturor mamelor care-şi cresc cum ştiu mai bine copiii, apoi, peste ani, rămân singure, aşteptând veşti de la fii şi fiice. Vine însă o zi în care, aşa cum spune şi Maria ­Cornescu în melodia „M-a cuprins dorul de mamă", ­imaginea fiinţei care ne-a dat viaţă ne rămâne în fotogra­fiile îngălbenite de vreme, iar chipul ei ne apare din când în când în vis. E legea firii. Când timpul nu mai are răbdare, mama porneşte în cea din urmă călătorie, lăsând în urmă un mare dor: dorul de mamă.