Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A avut norocul ca darurile cu care s-a născut să fie apreciate de un public larg, care şi acum ii este credincios.
A avut norocul ca darurile cu care s-a născut să fie apreciate de un public larg, care şi acum ii este credincios.
De căte ori avea emoţii inaintea concertelor la Sala Radio, maestrul Sile Dinicu o imbărbăta pe un ton serios: "Tată, stai liniştită, publicul te iubeşte indiferent ce piesă ai. Căntă!". "Presupun că ştia dănsul ce ştia... Cincizeci şi şapte de compozitori, incepănd cu George Grigoriu, mi-au incredinţat lucrările lor in primii 25 de ani de activitate, şi le sunt recunoscătoare. Interpretănd esenţa stilului lor componistic, dar prin prisma propriei mele viziuni, mi-am imbogăţit frazarea muzicală, abordănd stiluri variate. Pe măsură ce mi-am descoperit noi valenţe şi de cealaltă parte a camerei de luat vederi, s-a petrecut o metamorfoză care m-a reinnoit. Nimic nu se pierde, totul se transformă, nu-i aşa?", spune Margareta zămbind.
MOŞTENIREA. Artista mulţumeşte cerului că provine dintr-o familie de artişti. Dar nu uită să fie recunoscătoare şi persoanelor cu care a lucrat, de la care a avut multe de invăţat: "De la tata am moştenit condeiul şi credinţa in Dumnezeu. De la mama şi de la familia ei, care m-a crescut, am luat tot ce provine din domeniul artistic. Mătuşa mea, Sanda, fiind balerină, m-a dat la balet. Mama era căntăreaţă de operă, ceea ce mi-a dezvoltat simţul muzical. De la bunica am prins gustul studiului la pian, iar de la bunicul meu, sculptorul Dimitriu-Bărlad, am moştenit simţul estetic. Măriuca (n.r. - fata Margaretei) a moştenit cel mai bine darul pentru desen. Captează extraordinar privirea, ceea ce este cel mai greu! Mă impresionează cum reuşeşte să facă acest lucru".
Margareta a fost, este şi va fi un artist intr-o continuă devenire: "Chiar şi in momentul in care publicul nu m-a mai văzut şi credea că am dispărut, eu lucram. Am o imaginaţie cu care şi mie mi-e greu, uneori, să ţin pasul! Am impresia că totul se poate, dacă ne punem mintea⦠Incerc să fac ceea ce George Grigoriu a reuşit să realizeze, bineinţeles la alt nivel, adică să fiu promotorul tinerilor. Vreau să le dau o şansă să devină artişti⦠Necesitatea exprimării artistice s-a manifestat prin crearea unor emisiuni de autor, versuri, texte, creaţii vestimentare. Dar, de cele mai multe ori, am realizat asta prin muzică, aşezăndu-mă la pian. Lucrănd, căutănd, inventănd, am descoperit noi modalităţi de exprimare".
Citește pe Antena3.ro
FERICIREA, IN PACHETE MICI. Niciodată nu i s-a urcat succesul la cap. A ascultat intotdeauna critica venită din partea prietenilor, ca şi din partea celor care nu o agreau. "Din toate cele auzite trăgeam o concluzie. In sport, performanţa se cronometrează in minute, la noi, in muzica uşoară, totul este relativ", mărturiseşte artista.
"Mulţi caută fericirea mai presus de om; alţii mai prejos. Dar fericirea e pe potriva omului", credea Nikos Kazantzakis. Cum arată fericirea pe măsura omului Margareta Păslaru? "Fericirea altora se răsfrănge asupra mea. Se oglindeşte
pe sufletul meu, pe ochii mei. E greu să faci fericit pe cineva. Se spune că cele mai importante cadouri vin in pachete mici. Cam aşa este şi cu fericirea. Eu nu mă găndesc să fiu fericită. Dacă ii văd pe cei din familia mea fericiţi, atunci voi fi şi eu!"
I SE POATE GHICI SUFLETUL. Margareta nu se va opri din visare, căci "omul se naşte pentru a-şi trăda destinul. Dumnezeu ne picură in suflete doar visuri imposibile", scria Paulo Coelho in "Al Cincilea Munte". "Incă sunt sub impresia pierderii soţului meu şi visele mele sunt legate de el. Este un fel de recapitulare a ultimilor ani. Uneori mă trezesc plăngănd. Ştiind că-i place ceea ce fac, cred că mă ajută de acolo, de sus! Era mai optimist decăt mine! Ca artist, intotdeauna am fost chinuită de indoieli!", mărturiseşte Margareta Păslaru. Curiozitatea celor care doresc să o cunoască in profunzime sau vor să-i ghicească sufletul poate fi satisfăcută ascultăndu-i compoziţiile proprii, cum ar fi "Flăcări" (versuri Virgil Carianopol), "Lasă-mi, toamnă, pomii verzi" (versuri Ana Blandiana), "Mai bine soarta lui Sisif" (versuri Ion Horea), "Eu şi timpul" (versuri Virgil Carianopol), "Păsările" - adaptată de Ovidiu Dumitru după Mihai Eminescu, "Tare-am fost" (versuri Virgil Carianopol). "Uitănd de mine şi pierzăndu-mă in căntec, dăruindu-mă total, mi-am ostoit parţial neastămpărul şi frămăntările, lăsăndu-mă inţeleasă prin textele pe care le-am scris de-a lungul anilor. De pildă: «A nimănui sunt», «Pasiunea», «Aş vrea să fiu o stăncă», «Alergători de cursă lungă». Fiecare piesă defineşte nu numai artistul din mine, ci şi omul", spune Margareta.
In ciuda perfecţionismului obsedant, artista a reuşit totuşi să găsească acel echilibru intre carieră şi căsnicie, echilibru care a implinit-o sufleteşte. "Tot ceea ce fac vreau să fie perfect. Perfecţionismul meu este ca o maladie. Cred că intotdeauna se poate mai bine! Este chinuitor, dar m-am născut cu acest «defect» de fabricaţie! Neliniştea mea nu numai că a fost inţeleasă de arhitecţii Ghiţulescu, părinţii mei spirituali, dar au trăit-o alături de mine jumătate de secol... Şi pentru aceasta, mă plec in faţa lor cu eternă gratitudine...", mărturiseşte artista.
