În valea copilăriei

A venit pe lume într-o zi de toamnă, moşită de ţaţa Mariţa.

Maria Ciobanu s-a născut în casă pe un braţ de fân. “Mama mea făcea cazanul cu ţuică. Ştia că poartă doi copii. M-a născut mai întâi pe mine... A fost foarte fericită că are şi ea o fată. Mai aveam patru fraţi din prima căsătorie a lui tata şi patru din a doua căsătorie. Eu m-am născut prima, apoi a venit fratele meu. Eu eram foarte fomistă şi mâncam tot laptele. Şi sigur că mama îmi dădea mie mai mult, pentru că mă iubea mai mult, că avea şi ea o fată. Pe la vârsta de 5 ani, fratele meu s-a prăpădit. A venit un microb de dizenterie şi... toţi am zăcut. El n-a vrut să ia nici un fel de medicamente, ce era pe vremea aia, şi... s-a prăpădit. Era foarte isteţ, foarte talentat. Dacă trăia, cred că eram de pomină, doi fraţi gemeni foarte talentaţi. Avea strungăreaţă, la fel ca mine...”

DIN FAMILIE. “M-am născut într-o familie cu aptitudini muzicale şi am învăţat de la tatăl meu, Ion, de la mama mea, Nicoliţa, de la fratele meu. Tatăl meu cânta la mai multe instrumente: la ţambal, la fluier, la clarinet, la contrabas. Şi fratele meu a cântat la ţambal şi era foarte bun instrumentist. Era prieten cu Ion Văduva, violonist de la Alunu. Cântau pe la nunţi. Ion Văduva l-a luat să facă liceul de muzică la Bucureşti, dar tatăl meu avea mult pământ, taxele erau foarte mari şi s-a dus şi l-a adus înapoi, ca să cânte la nunţi, să poată plăti impozitul la pământ. Eu mă duceam cu oile pe câmp, cântam pe un deal de răsunau văile şi toate femeile se minunau: «I-auzi-o pe Maria lui Ion Ciobanu, ce glas frumos are!».”

VEDETA. “Toată lumea care venea la noi în casă mă asculta. Tata se mândrea cu mine. Mi-aduc aminte că aveam o sobă cu olane rotunde. Nu ne duceam unde erau musafirii. Mă băgam între olane şi abia aşteptam să mă cheme să cânt. Iar tata le spunea: «Staţi aşa, că vă aduc eu cea mai mare artistă. Că pe-asta mică o fac cea mai mare artistă! O trimit la Bucureşti, la nepotul meu». Tata a mai avut o soră, care avea doi băieţi. Unul dintre ei, Mircea Buciu, a făcut Conservatorul şi a ajuns mare artist la Operă. De atunci, mi-a intrat în cap şi voiam să plec la Bucureşti. Tatăl meu cânta la bâlciuri, la hore. Pe când aveam vreo 16-17 ani a venit de la raion, de la Bălceşti, o scrisoare să mă duc la concurs. Şi nu m-am dus. Că îmi intrase în cap că sunt urâtă!”, spune amuzată interpreta.

“Când am vrut să plec la Bucureşti, mama mea nu m-a lăsat. A vrut să mă mărite la vârsta de 16 ani cu unul din  Pârâieni, care a venit în peţit, iar eu am fugit. Era zăpada până la genunchi şi am fugit la cel mai mare frate al meu şi m-am ascuns sub o albie. I-am spus mamei mele: «Dacă vrei să te măriţi, n-ai decât să-l iei dumneata...». Eu aveam 16 ani, el avea vreo 35. Până la urmă m-am măritat cu un băiat de care m-am îndrăgostit. El cânta cu vioara. Mama zicea: «Mărită-te aici în sat. Are meserie». Vezi, Doamne, era tractorist şi era şi cizmar. Şi m-am măritat în sat.”

SPERANŢE. A venit şi norocul. “În ’60, Ion Văduva, care cânta la Orchestra Barbu Lăutaru, m-a auzit cântând. El era foarte bun prieten cu fratele meu, care cânta la ţambal. Şi mama avea o voce fantastică. Dar n-a cântat pe la nunţi. După ce m-am măritat, am născut-o pe Leontina, în 1960. Iar Ion Văduva i-a zis fratelui meu: «De ce tu, Mitică, o laşi pe sora ta să se piardă aici, între dealurile astea... Tu ştii ce talent are?!». «Ştiu, măi, dar s-a măritat, are un copil...» «Şi ce dacă are?! Poate să vină la Bucureşti cu bărbatul , cu copilul.. Noi o să avem nevoie să angajăm o olteancă. Maria Lătăreţu este în prag de pensie. E tocmai bună pentru Orchestra Barbu Lăutaru.»“

Hotărârea

“Şi a venit momentul decisiv. Ion Văduva m-a întrebat dacă vin la Bucureşti. I-am spus: «Toată viaţa mea am visat acest lucru, pentru că tata mi-a spus întotdeauna că mă face mare artistă». «Uite, după ce îmi termin concediul şi o să fie concurs la noi, eu îţi dau telegramă să vii la Bucureşti. Mi-a trimis două telegrame şi două recomandate să mă prezint la concurs. Dar eu... nu terminasem nunţile şi botezurile şi... nu puteam să plec.

În decembrie am terminat ultimul botez. De primul meu soţ mă despărţisem... Am avut numeroase neînţelegeri şi am pus punct căsniciei cu el. Atunci i-am spus fratelui meu că vreau să merg la Bucureşti, la concurs. Nu prea-i convenea... I-am spus: «Te rog frumos să mergi cu mine», că din dealurile alea nu ştiam să plec pe tren.

Am venit la alt frate de-al meu care locuia în Bucureşti şi am stat la el un an şi ceva.”a