La o răscruce de drumuri

“Familia este alt stîlp puternic al vieţii mele. Nu ştiu ce m-aş fi făcut dacă nu îmi dădea Dumnezeu copii?!”, exclamă îndră­gita solistă.

“Familia este alt stîlp puternic al vieţii mele. Nu ştiu ce m-aş fi făcut dacă nu îmi dădea Dumnezeu copii?!”, exclamă îndră­gita solistă.

 
Familia este centrul Universului Ma­riei Dra­go­mi­roiu. “Copiii în­seamnă îm­pli­nirea viselor fiecărui om. De­geaba ai realizări dacă nu ai cui să transmiţi ceea ce ai fă­cut. Înseamnă că totul se încheie o dată cu tine. Copiii sînt cea mai importantă parte a vieţii mele. Sînt născuţi la o diferenţă de 11 luni şi patru zile. Eram un copil cu doi co­pii. M-a ajutat şi mămica. Îi mai luam şi cu mine. La mare, în ’79- ’80 aveau 2 şi 3 ani. Eu cîn­tam, ei mă trăgeau de poa­le. Stăteau pe genunchi, pe la toţi, indiferent că erau petreceri de gradul zero sau pe la cîr­ciumi. Începeam programul în Mamaia, la barul ­Orient, cîntam în grădină,  mer­geam apoi la Popasul Căprioarelor, mă întorceam la Orient, cîntam şi în bar, pe aceiaşi bani, mergeam la Melody, apoi la Şatra. Cînd în­cheiam programul, copiii dor­meau în maşină, iar eu, în re­gim de taxi, mai duceam cîte un marinar, pentru cîte un bănuţ la masa de a doua zi. A fost greu, dar îi ţineam cu mine o vară întreagă. Puteam să-i las la mămica, dar îmi era dor de mă uscam. Nu mai conta că nu dorm. Trebuia să-i simt acolo. Mulţumesc lui Dumnezeu că mi i-a dăruit. Sînt buni, mă ascultă..”

DESTIN. “Prima parte a vieţii mele pînă la 30 de ani a fost într-un fel iar de la 30 de ani, altfel. Copiii îi am cu primul soţ, nu sînt cu Bebe, dar el este tatăl lor care i-a crescut de mici. Nu-i uşor la 9 şi 10 ani să treci prin această schimbare în viaţă. Am făcut însă tot ce am putut să-i am pe amîndoi, să nu-i despart, să-i am lîngă mine. Am dat tot, dar nu-mi pare rău. Mi-aş fi dat o mînă, un picior decît să pierd unul dintre ei. Am mers mai departe. L-am întîlnit pe Bebe. El la o răscruce, eu la o răscruce... Ne-am întîlnit cînd aveam nevoie de sprijin şi unul şi celălalt. De 23 de ani este un lucru minunat. Am un soţ deosebit, ei, un tată mi­nunat care îşi dă sufletul pentru ei. A fost frumos şi pînă la 30 de ani, cînd eram foarte săraci, am avut copiii ăştia minunaţi împreună cu primul soţ. Tatăl lor n-a ţinut legă­tura cu ei, de cînd erau mici. Poate aşa a considerat, aşa a fost să fie! Bebe este un om foarte bun. Suntem mereu împreună şi nu ne mai plictisim. E sufletul meu pereche. Unitatea familiei e cea mai importantă pentru mine. Nu suport nici o discuţie contradictorie! Niciodată, ca părinte n-am spus: faci aşa, că aşa vreau eu! Nu m-am băgat în viaţa lor. Nici cînd s-au căsă­torit nu m-am amestecat. Le-am spus şi ginerelui şi nurorii mele: “Nu vreau decît să-mi iubiţi copiii şi să vă respectaţi!” Sînt oameni în toată firea. Ileana o are pe Ilincuţa, care are 3 ani şi ju­mă­­tate, iar Mircea se căsă­to­reşte civil în curînd şi aş­teaptă un copil. Nu vor să fie persoane publice. Ileana a făcut ASE, Mircea – Drept. Au o so­cietate, lucrează împreună. Se înţeleg foarte bine ca fraţi iar eu mă bucur foarte tare”.

Lena Constante şi Harry Brauner

Lena Constante, soţia lui Ha­r­ry Brauner i-a fost întotdeauna alături. “Nu au avut copii şi m-au iubit foarte mult. Mer­geam pe la dînsa foarte des. Lena Constante confec­ţiona din ii foarte vechi, macaturi. Decupa modelul şi făcea ma­ca­turi tematice: noaptea, toam­na, vara. Colosale erau. Mi-a dăruit o ie foarte frumoa­să, de Maramureş dar şi un pulover, galben, pe care l-am purtat 15 ani, cu mare drag. Iar eu l-am dat mai departe fără să îl stric. Era o familie de la care am învăţat foarte multe”, îşi aminteşte Maria Dragomiroiu.

Citește pe Antena3.ro

Șoc în timpul unei execuții, în SUA. Ce a făcut un bărbat chiar înainte de a muri

Elena CeauŞescu:“Să-ţi tai părul!”

“Eu am cîntat foarte mult oamenilor din guvern. Eram invitată şi la familia Ceauşescu. Îmi spuneau «Aia mică. Aia, cu părul lung!» Am avut marea bucurie să fiu invitată la zilele lor onomastice. Eu i-am cîntat foarte mult lui Nicu, pentru că multe personalităţi veneau să mă asculte unde cîntam cu Romica Puceanu, la restaurant. Nicu venea aproape în fiecare seară. M-a ajutat în mod indirect pentru că toată lumea din televi­ziune ştia că sînt preferata lui Nicu. Şi eram invitată în emisiuni de televiziune. Nicu mă chema cînd avea cîte o petrecere, să-i cînt. Îi plăceau foarte mult cîntecele de mamă: «O bătrînă într-o gară», «Jos de Vîlcea, într-un sat» romanţele, cîntecele vechi... Le ştia pe toate, ca şi Nicolae Ceauşescu. Dacă schimbai puţin ­textul, îţi spunea: «Acolo, aşa se cîntă!» La un moment dat, Elenei i s-a pus «pata» pe mine şi a spus să-mi tai părul. Avea chestia asta, băr­baţii să n-aibă plete, mustăţi, fetele să n-aibă cerceii nu ştiu cum… Vreo trei ani, pînă la Re­voluţie am cîntat cu maramă şi cu părul strîns. Cînd ajungeam în televiziune mi se spunea «Maria, părul!», îşi aminteşte solista.

“N-am cîntat muzică patriotică”

“Jos de Vîlcea, într-un sat – me­lodie aflată şi pe CD-ul de colecţie – reprezintă o ­părtici­că din viaţa mea. Îl cînt cu ma­re drag mai ales că nu este zi să nu-mi aduc aminte de pă­rin­ţii mei, mai ales de ma­ma...”, spune artista. Interpreta n-a participat ­nicio­dată la Cîntarea României. “N-am pu­tut ca pe o melodie populară să pun text patriotic Cîntecul trebuie să aibă filozofie, mesaj. «Stau pe malul Oltului» este un text de mare patriotism, după părerea mea. N-am avut voie să spun «Doam­ne, aici aş vrea să mor/ în ză­voiul plin cu flori». Am spus «Of, aici aş vrea să mor»! Dar am să-l refac”.