Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fosta actriţă Cornelia Teodosiu (soţia compozitorului Temistocle Popa) a cunoscut-o pe Maria Tănase prin anii 1940, intr-o perioadă de mare inflorire artistică. "Am mers cu ea in nenumărate turnee. Avea birjarul ei in orice oraş apărea. Toţi o aşteptau la gară. Şi cănd nu venea ea, mă luau pe mine la intrebări: «Unde e Maria, de ce n-a venit?». Eu rădeam: «N-a putut să vină, e-n Franţa, in Italiaâ¦Â», le spuneam la toţi. De fapt, nu era chiar aşa, nu-i prea dădeau voie comuniştii să iasă peste hotare. Dar pentru ea uşile erau deschise. Atunci actorii intrau peste tot, că erau foarte iubiţi, nu exista ranchiună faţă de ei", mai adaugă Cornelia.
MĂRŢIŞOARELE CU BUCLUC. "Ne-am dus odată amăndouă la Banca Naţională, ne dăduseră de la Sindicat nişte mărţişoare, că aşa trebuia procedat, trebuia să le vindem ca să străngem bani. Maria s-a indreptat spre biroul guvernatorului băncii. A intervenit insă secretara, panicată: «Aoleu, e ocupat, nu cred că puteţi intra!», şi Maria a zis: «Da, da , daâ o să fie şi mai ocupat cu noi», şi haida!, a intrat peste guvernator şi i-a văndut toate mărţişoarele. I-a spus: «Ia-le pe toate, dă-le la funcţionare, dar mie dă-mi degrabă banii pe ele, că-mi cere Sindicatul»", povesteşte Cornelia. Cei care intrau in graţiile Mariei se considerau norocoşi, pentru că aveau lăngă ei o personalitate fascinantă. "A găsit-o Maria pe Miţa «Atlantista» căntănd pe la Obor, şi a adus-o in teatru. Atunci am cumpărat şi un măgar, am urcat-o pe Miţa pe el şi am prezentat-o aşa pe scenă. A avut mare succes."
SECRETUL BUJORILOR. Maria iubea florile la nebunie. Cornelia "beneficia" şi ea de pe urma acestui suflet insetat de frumos: "Nu exista seară in care să nu-mi aducă in cabină barem o floare. Primea multe flori, dar dacă nu primea le cumpăra. Şi părinţii Mariei erau florari. Aveau cele mai frumoase flori, nişte bujori superbi. Cei mai frumoşi bujori erau la tatăl Mariei Tănase, in piaţă. Şi nu voia să ne spună cum ii face, avea un secret al lui. Pănă la urmă l-a spus: săpa o jumaâ de metru sau un metru şi punea nisip, pe urmă punea pămănt; şi nisipul ăla se incălzea vara şi păstra bulbii ăia sau seminţele, şi ieşea ceva extraordinar".
ROCHIA ALBĂ... DE INMORMĂNTARE. "Am stat cu Maria in spital pănă la sfărşit. I-am făcut lumănări din ceară de albine, ca să nu iasă fum, că pe atunci ieşea un fum de se-ntuneca toată casa. Apoi i-am comandat o rochie din pichet alb, inchisă in sus pănă la găt şi largă in partea de jos, pe care mă punea s-o probez. M-a rugat de vreo trei ori s-o imbrac şi să mă plimb prin «garsoniera» pe care i-o dăduse la Fundeni Voinea Marinescu, ministru pe atunci. Voia să vadă cum va arăta cănd va fi moartă. Rădea, tot timpul rădea, nu era speriată de moarte, ştia ce va urma. A murit in braţele mele, de mănă cu mine", mai spune aceasta. Mama Mariei Tănase nu se aştepta să-i supravieţuiască acesteia, mai ales că era foarte bătrănă, bolnavă, avea hepatită. "Cănd a venit la inmormăntare, doar aşa zicea: «Aici a fost mosorul cu aţă mai scurt ca al meu»", povesteşte Cornelia.
INVESTIGAŢIE FĂRĂ ANESTEZIE. Cornelia Teodosiu işi aminteşte de perioada bolii Mariei Tănase. "A făcut, sărăcuţa, un cancer cu o evoluţie foarte rapidă, in două luni s-a curăţat. A leşinat la Craiova, intr-un turneu, a fost adusă aici in Bucureşti şi internată prima oară la Pintilie (mi se pare că acum spitalul ăsta se numeşte «Sfănta Maria»). Nu mi-au plăcut condiţiile de acolo, era mizerie şi cam neamenajat, aşa că m-am dus la Voinea Marinescu. El s-a luptat extraordinar de mult să-i facă nişte condiţii bune la Fundeni", spune soţia compozitorului Temistocle Popa. Din păcate, nu s-a putut face nimic.
"Au venit la un moment dat nişte japonezi şi i-au făcut un control, să vadă dacă pot s-o opereze. N-a prins anestezia in măduva spinării, au ţinut-o căteva ore trează şi n-au putut să o adoarmă. Maria se uita să vadă ce are, cum arată boala ei. Ea de fapt ştia de ce suferă, ştia ce-o aşteaptă, citea prospectele pastilelor pe care le lua. Ii cădea şi părul din cap şi trăgea de el aşa. Doctorul acela japonez a rămas uluit de ce putere avea, ce tărie avea. Cancerul de pe trahee s-a intins şi spre plămăni, dar nu i-a prins doar unul, ca să poată să i-l opereze, i-a afectat pe amăndoi", mai spune Cornelia.
Citește pe Antena3.ro
