Cu 10 lei pe CEC

La 23 de ani, Ileana Constantinescu a fost, timp de 6 luni, singura elevă a Mariei Tănase.

In 1952, Maria Tănase era un nume greu al muzicii romăneşti, iar Ileana Constantinescu făcea primii paşi... in carieră. "M-a auzit căntănd, a vrut să mă cunoască şi m-a invitat să ne intălnim", işi aminteşte aceasta din urmă. "M-a prezentat lui Teodor Cosma, un mare dirijor de muzică populară. M-a invitat şi la ea acasă, era o persoană foarte caldă, primitoare."

ELEVA DE 23 DE ANI. Pentru mai bine de şase luni, in anul 1954, căntăreaţa Ileana Constantinescu a avut-o profesoară pe Maria Tănase, la Liceul de Muzică, actualul "Dinu Lipatti". "Deşi pe vremea aia aveam 23 de ani, s-a infiinţat o catedră de Canto popular special pentru mine, cu dispensă de vărstă de la Ministerul Invăţămăntului. Din toamnă pănă-n primăvară am fost singura elevă a Mariei Tănase. Stăteam in bancă impreună cu copile de 14 ani, nu mi-a fost uşor, dar eram ambiţioasă şi am vrut să fac liceul, să invăţ. Mă motiva şi situaţia mea: eram de la ţară, n-aveam tată, o duceam greu", continuă Ileana Constantinescu.

FĂRĂ RANCHIUNĂ. Cele două s-au reintălnit in 1959, intr-un turneu in Hunedoara, cu Taraful Gorjului. "Am dormit in acelaşi pat o săptămănă, fiind cazate intr-un cămin de elevi care erau in vacanţă. S-a purtat foarte frumos cu mine. Imi spunea: «Ileano, tu ai fost adusă de partid, de comunişti, ar trebui să stai in faţă». Eu eram insă mai modestă, nu mi-a plăcut publicitatea, nu am vrut să ies in faţă. Ne-am tot intălnit apoi prin alte turnee, era vorba de viaţa noastră profesională", mai povesteşte Ileana Constantinescu. "Era un caracter deosebit, gelozia sau invidia n-aveau ce căuta in sufletul ei. Imi amintesc o intămplare simplă, care dă măsura Omului Maria Tănase: eram pe la Amărăştii de Sus, in jud. Dolj, in turneu, cu Taraful Gorjului. Cănta Maria Tănase şi la un moment dat un ţăran din sală m-a cerut: «Doamnă, i-a spus Mariei Tănase, să vină Ileana Constantinescu». Maria nu s-a supărat, a oprit orchestra şi m-a chemat pe scenă, in mod firesc, să cănt."

A MURIT SĂRACĂ. Artista avea doar 10 lei pe CEC cănd s-a prăpădit. Dar "era foarte darnică. Ultimul leuţ il dădea săracilor, ba, mai mult, se şi imprumuta pentru a ajuta persoanele nevoiaşe", spune Ileana Constantinescu. "Mă intreba, de exemplu: «Băi, fato, n-ai să-mi dai 60 de lei ca să-l ajut pe ăsta sau pe ăstălalt?». Era de o dărnicie ieşită din comun, n-am mai văzut om aşa generos ca ea."

LA RANG DE SCENĂ. Maria Tănase era o căntăreaţă a intelectualilor. "Multe alte interprete mergeau la ţară, căntau pe sufletul ţăranilor sau pe la restaurante, dar ea este cea care a ridicat căntecul popular la rang de scenă. Maria a dus căntecul la Savoy, la Revistă. A fost model pentru multă lume." Printre cei care au respectat-o foarte mult a fost şi Ioana Radu. "Ioana spunea că de la ea a furat totul, de la costum la atitudinea pe scenă şi la stilul de a cănta", spune cu nostalgie Ileana Constantinescu.

S-AU DUS ZILELE MELE

"Ultima oară am văzut-o la spital, pe patul de moarte. Ţin minte că era imbrăcată intr-o pijama roz. «Ileana, s-a terminat, mi-a zis. S-au dus zilele mele.» Eu incercam s-o incurajez: «Hai, Mario, că te faci bine şi pleci acasă», ii spuneam. Din păcate, n-am putut să particip la inmormăntarea ei, pentru că am inlocuit-o in turneu", işi aminteşte Ileana Constantinescu.

CĂNTECULÂ SALVATOR

Alexandru Dinicu, nepotul lui Grigoraş Dinicu, este incă marcat de o intămplare ciudată, din anul 1955. "Maria Tănase venise in vizită la tatăl meu, Grigore Dinicu, la Spitalul nr. 9. La un moment dat, a căntat pentru un copil căruia medicii nu-i mai dădeau multe zile de trăit. Fusese lovit in cap de un cal. El şi-a dorit s-o asculte pe Maria. Cred că atunci s-a intămplat o minune. Copilul s-a vindecat in mod neaşteptat."