x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Domniţa

0
25 Iun 2007 - 00:00

O femeie frumoasă la picioarele căreia se inchinau mulţi bărbaţi. Mulţi, dar nu toţi erau demni de domniţă. Au iubit-o totuşi aşa cum s-au priceput.

O femeie frumoasă la picioarele căreia se inchinau mulţi bărbaţi. Mulţi, dar nu toţi erau demni de domniţă. Au iubit-o totuşi aşa cum s-au priceput.

Maurice Nègre, Sandu Eliade (regizor şi director al Teatrului Savoy), Mircea Cruţescu (diplomat), Gheorghe Anghel (sculptor), patru bărbaţi pentru o femeie. "Ziua, noi căutăm in mod inconştient imaginile pierdute ale viselor şi de aceea, cănd găsim o imagine care seamănă cu o imagine din vis, noi credem că deja o cunoaştem şi spunem că, doar văzănd-o, ne face să visăm… Toate acestea ne ajută să ne inchipuim că dragostea n-ar fi decăt un fel de intrupare a viselor, confirmănd astfel expresia uzuală, care susţine că femeia iubită este un vis care s-a intrupat", scria Dali in "Femeia invizibilă". Maria Tănase este un vis care s-a intrupat nu o singură dată, ci de o mie de ori. Atăt de mult a fost iubită. A şi iubit, dar nu de puţine ori pe cine nu trebuia.

RISIPIRE. "La splendoarea ei, la celebritatea ei, la sufletul pe care-l risipea in cea mai infimă mutaţie a fiinţei sale, merita cu totul alt partener de viaţă", işi vărsa oful impresarul Gaby Michailescu in cartea sa, "Maria cea fără de moarte".

Pe Maurice Nègre l-a scăpat de nazişti, dănd tot ce avea. Acesta a ajuns in cele din urmă şeful de presă al Generalului de Gaulle. Maurice s-a achitat pentru binele pe care i l-a făcut Maria angajănd-o la restaurantul Wilson, cu cel mai mic onorariu dintre toţi artiştii arvuniţi pentru spectacolul respectiv.

PREŢUIRE. Pe sculptorul Gheorghe Anghel l-a cunoscut la un banchet. Ochii verzi ai Mariei au luat cu asalt pacea artistului, un singuratic, un rătăcitor, un ne-inţeles. Domniţa a devenit modelul lui: sculptorul a inceput să lucreze la bustul ei in bronz. Intălnirile pricinuite de dragul artei s-au transformat incet-incet in intălniri amoroase.

"Deseori, in drum spre atelierul-locuinţă in care devenea «muza» inspiratoare a artistului, Maria reflecta asupra celui pe care-l iubea, găndindu-se să-l includă in vechiul ei proiect arhitectonic din cartierul Cărămidari. Lăngă imobilul destinat restaurantului ar fi dorit să construiască şi un atelier-locuinţă al artistului Gheorghe Anghel. In acest scop a cumpărat in rate lunare 1.000 de metri pătraţi in apropierea grădinii din Livada cu Duzi", scria Maria Roşca in "Maria Tănase". Insă n-a fost să fie. Sculptorul a eliberat-o pe Maria, preţuind-o prea mult ca s-o păstreze lăngă el. Nici bustul nu l-a păstrat. L-a sfărămat.

Citeşte mai multe despre:   maria

Serviciul de email marketing furnizat de