Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O femeie frumoasă la picioarele căreia se inchinau mulţi bărbaţi. Mulţi, dar nu toţi erau demni de domniţă. Au iubit-o totuşi aşa cum s-au priceput.
O femeie frumoasă la picioarele căreia se inchinau mulţi bărbaţi. Mulţi, dar nu toţi erau demni de domniţă. Au iubit-o totuşi aşa cum s-au priceput.
Maurice Nègre, Sandu Eliade (regizor şi director al Teatrului Savoy), Mircea Cruţescu (diplomat), Gheorghe Anghel (sculptor), patru bărbaţi pentru o femeie. "Ziua, noi căutăm in mod inconştient imaginile pierdute ale viselor şi de aceea, cănd găsim o imagine care seamănă cu o imagine din vis, noi credem că deja o cunoaştem şi spunem că, doar văzănd-o, ne face să visăm⦠Toate acestea ne ajută să ne inchipuim că dragostea n-ar fi decăt un fel de intrupare a viselor, confirmănd astfel expresia uzuală, care susţine că femeia iubită este un vis care s-a intrupat", scria Dali in "Femeia invizibilă". Maria Tănase este un vis care s-a intrupat nu o singură dată, ci de o mie de ori. Atăt de mult a fost iubită. A şi iubit, dar nu de puţine ori pe cine nu trebuia.
RISIPIRE. "La splendoarea ei, la celebritatea ei, la sufletul pe care-l risipea in cea mai infimă mutaţie a fiinţei sale, merita cu totul alt partener de viaţă", işi vărsa oful impresarul Gaby Michailescu in cartea sa, "Maria cea fără de moarte".
Pe Maurice Nègre l-a scăpat de nazişti, dănd tot ce avea. Acesta a ajuns in cele din urmă şeful de presă al Generalului de Gaulle. Maurice s-a achitat pentru binele pe care i l-a făcut Maria angajănd-o la restaurantul Wilson, cu cel mai mic onorariu dintre toţi artiştii arvuniţi pentru spectacolul respectiv.
Citește pe Antena3.ro
PREŢUIRE. Pe sculptorul Gheorghe Anghel l-a cunoscut la un banchet. Ochii verzi ai Mariei au luat cu asalt pacea artistului, un singuratic, un rătăcitor, un ne-inţeles. Domniţa a devenit modelul lui: sculptorul a inceput să lucreze la bustul ei in bronz. Intălnirile pricinuite de dragul artei s-au transformat incet-incet in intălniri amoroase.
"Deseori, in drum spre atelierul-locuinţă in care devenea «muza» inspiratoare a artistului, Maria reflecta asupra celui pe care-l iubea, găndindu-se să-l includă in vechiul ei proiect arhitectonic din cartierul Cărămidari. Lăngă imobilul destinat restaurantului ar fi dorit să construiască şi un atelier-locuinţă al artistului Gheorghe Anghel. In acest scop a cumpărat in rate lunare 1.000 de metri pătraţi in apropierea grădinii din Livada cu Duzi", scria Maria Roşca in "Maria Tănase". Insă n-a fost să fie. Sculptorul a eliberat-o pe Maria, preţuind-o prea mult ca s-o păstreze lăngă el. Nici bustul nu l-a păstrat. L-a sfărămat.
