x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Minodora, "fata mea"

0
25 Iun 2007 - 00:00

Trei ani a fost "fata ei". Impreună cu soţul, Maria Tănase a avut grijă de Minodora Nemeş ca un părinte adevărat.

Trei ani a fost "fata ei". Impreună cu soţul, Maria Tănase a avut grijă de Minodora Nemeş ca un părinte adevărat.

Am căutat-o pe Minodora pănă am găsit-o in Chicago, SUA. Are 65 de ani şi işi duce viaţa aşa cum a invăţat-o doamna Maria Tănase. I-a fost ca o a doua mamă, care i-a dăruit o viaţă, un destin. Acum, Minodora o are lăngă ea pe mama naturală, in vărstă de 85 de ani.

  • Jurnalul Naţional: Cănd ai deschis ochii pe Maria Tănase?

Minodora: Eram angajată la Orchestra Lazăr Cernescu din Caransebeş. In turnee se luau nume mari pentru cap de afiş. De căteva ori a fost invitată şi Maria Tănase. Eu căntam muzică bănăţeană. Ne-am intălnit intr-un turneu şi mi-a propus să vin cu dănsa la Bucureşti. Aveam 19 ani.

  • Ţi-a spus pentru ce anume te-a "adoptat"?

Intr-adevăr, m-a adoptat, dar profesional. Am intrat şi in familia ei. N-aş putea spune că m-a indrăgit pentru ceva anume. Probabil i-a plăcut felul meu de a fi. Eram foarte dură, tănără, inocentă.

  • Părinţii tăi au avut ceva de obiectat?

Avănd spectacol lăngă Timişoara, am fost impreună cu Maria Tănase la Hodoni, la mama mea şi la tatăl meu vitreg. Le-am spus, le-am cerut părerea, iar pentru ei a fost o onoare să fiu lăngă Maria Tănase.

  • I-ai spus vreodată mamă?

Niciodată. Din turnee mă obişnuisem să-i spun doamna Maria. Şi aşa a rămas pentru mine, o mare doamnă. Nici nu cred că mi-a cerut să-i spun "mamă", ştiind că aveam deja una.

  • Cum ţi s-a părut viaţa din Capitală lăngă o asemenea artistă celebră?

Nu am cuvinte să descriu felul in care m-am simţit in acea perioadă. Din Caransebeş ajunsesem intr-o lume plină de artişti. M-am adaptat destul de repede, pentru că Maria mă prezenta tuturor "fata mea".

  • Ce a insemnat pentru tine Maria?

Un mare exemplu de mare insemnătate ca om, ca artist. A fost un destin pentru mine. Mi-a schimbat cursul vieţii.

  • Cum te-a primit soţul ei?

Cu braţele deschise. A fost un om deosebit. A iubit-o enorm. A fost cel mai bun prieten al dumneaei. Amăndoi m-au primit ca doi părinţi. M-au sfătuit in permanenţă şi m-au ajutat căt au putut.

  • Ce-ţi mai aminteşti din ultimele zile ale Mariei?

Ştia că va muri. Dar glumea cu doctorii, cu asistentele. Nu i-a fost frică de moarte. Eram in fiecare zi la spital, impreună cu familia. Ii duceam bluze albe cu guler, pentru că aşa voia să fie imbrăcată. Era foarte cochetă… Deşi era căruntă, niciodată nu s-a vopsit. Ea a avut părul argintiu incă de tănără. Şi-a dorit ca eu să-i fac o pernă din petale de trandafiri, de bujori, pe care dănsa ii adunase din grădina tatălui ei. Această pernă i-am pus-o in coşciug, să aibă somnul liniştit.

  • După ce a dispărut doamna ce-ai făcut?

Am locuit o perioadă in Popa Nan, unde nenea Clery mai adusese familia lui Petre Ghiaţă, fiindcă apartamentul era destul de mare. Impreună cu acesta a şi scris o carte despre doamna Maria. Apoi am primit o garsonieră in cartierul Drumul Taberei.

  • Dacă ar mai fi trăit Maria, ai mai fi continuat cu căntecul?

Normal. Din Romănia am plecat, in 1973, la zece ani după moartea ei. Am fost angajată la Orchestra Barbu Lăutaru a Filarmonicii George Enescu pănă in 1970. Am căntat pănă am ajuns in America. Dar şi aici am susţinut spectacole o scurtă perioadă.

  • Ai visat-o vreodată?

Niciodată. Dar am visat mormăntul. Am venit in Romănia o singură dată, şi atunci am fost la dănsa la mormănt.

Citeşte mai multe despre:   maria

Serviciul de email marketing furnizat de