Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De stătea prea mult intr-un loc o măncau tălpile! Maria a schimbat locuinţele aproape ca pe batiste.
Daţi-mi legătura la 56166! Alo, Maria? Ce mai faci? Iar te-ai mutat? N-ai şi tu stare! Aceste replici trebuie să fi fost rostite de multe ori de prietenii şi de cunoştinţele Mariei Tănase. Cănd te aşteptai mai puţin, cănd abia terminase de despachetat lucrurile ori cănd era vremea mai căinoasă, pe Maria o apuca pofta de mutat intr-o altă casă. Şi nu oricum, ci cu mobilă cu tot. Oriunde a stat in Bucureşti, Maria a fost chiriaşă la primărie, dar a avut acelaşi număr de telefon: 56166..
ANUL ŞI CASA. "Incercam o mare bucurie din a-i face anumite servicii, inclusiv cele legate de desele ei schimbări de domiciliu. Arsă fără incetare de neastămpăr, acel neastămpăr care-i pălpăia in priviri ca o pulbere de diamante, se muta mai in fiecare an. Făcea din apartamentele in care se instala un mic paradis: incăperile intunecoase se umpleau de lumină, pereţii coşcoviţi inviau sub pensula zugravilor, pardoseala putredă dispărea sub parchetul lucios şi teafăr, clanţele de la uşi şi ferestre străluceau ca oglinda", povesteşte compozitorul Temistocle Popa in cartea "Trecea fanfara militară".
"Avea momente, nu puţine, cănd fugea de lume, de unde nevoia unui cămin care s-o ascundă şi in care să-şi proiecteze, in lumină şi bucurie, intreaga ei personalitate. Iubea mult florile - orice floare, căt de umilă, pănă şi pe cea de păpădie! - drept care locuinţa ei era veşnic plină de flori. Adora mai cu seamă florile de cămp şi de curte, liliacul, zambilele, panseluţele, vioreaua. In apartamentul din Strada Brezoianu, unde nu ştiu să fi stat mai mult de un an sau doi, a adus chiar un copac, pe care l-a instalat in balcon; un copac mare, pe care au trebuit să-l urce, din stradă, pompierii, cu scările şi cu frănghiile lor, pănă acolo, la ultimul etaj", continuă prietenul artistei.
CU TOT CU CĂRŢI. Oricăt şi-ar fi făcut de plăcut cuibuşorul, Maria nu-şi găsea niciodată locul. O spun şi nepoţii ei, Ştefania şi Ioan Tănase: "Cu totul se muta. Nimeni n-a inţeles-o! A stat şi cu Mălineanu, pe Calea Victoriei. A locuit pe Dimitrie Sturza, pe Brezoianu, pe Regina Maria. A stat doar două zile pe undeva prin Dristor. Pe Levănţica. După care s-a mutat. Avea aceeaşi mobilă peste tot. Avea şi o bibliotecă plină cu cărţi, legate in piele roşie. Citea mult!".
Temistocle Popa mai trece in revistă şi alte domicilii ale căntăreţei: "Intr-o dimineaţă neguroasă şi rece de toamnă, cănd tot omul se zgribulea in casă, şi-a părăsit brusc, cedănd aceluiaşi neastămpărat dor de ducă, apartamentul din Calea Victoriei, mutăndu-se lăngă Foişorul de Foc, intr-un apartament de pe Strada Traian. Este chiar apartamentul in care stau eu astăzi, apartament pe care Maria Tănase mi l-a lăsat cănd, potrivit obiceiului, s-a mutat şi de-aici. Noroc că nu s-a mutat departe, ci in Strada Onciului, din imediata vecinătate, aşa incăt o puteam vedea la orice oră".
OBOSITĂ. "Nici in Strada Onciului n-a avut Maria noastră stare şi aşezare. N-au trecut decăt vreo căteva luni şi iar şi-a schimbat locuinţa. De data asta, cu o vilă prinsă-n iederă de pe Strada Popa Nan. Acesta i-a fost ultimul cămin, in care a rămas pănă s-a stins. Se săturase, parcă, de atătea trambalări, aşa cum, către asfinţitul vieţii, părea, dacă nu sătulă, oricum istovită de marile obligaţii artistice pe care şi le asumase şi care ii apăsau umerii", crede Temistocle Popa.
Căsătorie la domiciliu
Casa din Strada Ion Brezoianu nr. 18 adăposteşte astăzi un restaurant de lux. Acelaşi imobil păstrează intre zidurile sale amintirile unei iubiri neinţelese: cea dintre avoca-tul Clery Sachelarie şi artista Maria Tănase. Cei doi locuiau la adresa mai sus amintită la 27 decembrie 1950, cănd s-au căsătorit pe ascuns. Preotul Vasile Bejenaru, cel care a botezat-o pe fiica lui Ion şi a Anei, a călcat şi el pragul acestei case pentru a le impărtăşi celor doi sfănta taină a cununiei.
Soluţia pentru liftul buclucaş
"Din Brezoianu, Maria Tănase s-a mutat intr-un bloc nou de la capătul Căii Victoriei. Soarele, aici, dădea toată ziua un năvalnic ocol ferestrelor (...) Cum ascensorul se defecta des, iar ea, epuizată de spectacole sau de repetiţii, nu totdeauna era in stare să urce scările pănă sus, in vărful blocului, se ducea de multe ori, seara, acolo unde işi petrecuse primii ani de viaţă, in cartierul Cărămidari", povesteşte Temistocle Popa.
