Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marea şansă oferită de maestrul Liviu Ciulei, aceea de a juca rolul Polly in "Opera de Trei Parale", a trezit in mine tot ce era mai bun, stimulăndu-mi totodată curiozitatea.n această ambianţă creativă am cunoscut-o pe Maria Tănase, care fusese distribuită şi dănsa in spectacol. Fascinată, o priveam nu numai la repetiţii, dar şi odihnindu-se in cabina in care actriţele se pregăteau.
Marea şansă oferită de maestrul Liviu Ciulei, aceea de a juca rolul Polly in "Opera de Trei Parale", a trezit in mine tot ce era mai bun, stimulăndu-mi totodată curiozitatea. Urmăream repetiţiile marilor actori Toma Caragiu, Clody Bertola, Victor Rebengiuc, Rodica Tapalagă, pănă in momentul in care imi rosteam şi eu replicile, in dialog cu titanii scenei. In această ambianţă creativă am cunoscut-o pe Maria Tănase, care fusese distribuită şi dănsa in spectacol. Fascinată, o priveam nu numai la repetiţii, dar şi odihnindu-se in cabina in care actriţele se pregăteau. Doamna Maria - cum i se mai spunea - nu purta bijuterii ori accesorii inutile.
VIZITA. Ţinuta vestimentară discretă ii dădea un aer distins, completănd atitudinea ei firească, accentuănd modestia artistului născut, şi nu făcut.Spre uimirea mea, la sfărşitul unei repetiţii, dănsa m-a invitat in Strada Popa Nan, unde locuia. Dorea să-mi arate costume cusute de mănă, adunate din diferite regiuni ale ţării. Nu-mi venea a crede, atenţia ei mă copleşea. Ne-am deplasat cu troleibuzul pănă la Foişorul de Foc, iar apoi am continuat plimbarea pe jos. Soarele tomnatec i se oglindea in păr, avea onduleuri naturale cu nuanţe argintii.
Păşind in apartamentul decorat cu grinzi din lemn pe plafon, respiram cu evlavie aerul din preajma Mariei Tănase. Mă simţeam transportată intr-o altă lume.
Citește pe Antena3.ro
BLĂNDEŢE MATERNĂ. Cu gesturi lente, dănsa a deschis un cufăr vechi - ca in gravurile cărţilor de poveşti - şi a inceput să-mi arate minunăţiile... Fote brodate cu fir de aur vechi, ii cu modele originale trudite la mănăstiri de măicuţe, podoabe tradiţionale transmise de la mamă la fiică, marame ca firul de păianjen ţesute cu fineţe şi căte şi mai căte... La un moment dat mi-a făcut semn să mă apropii de uşa despărţitoare. A deschis-o uşurel, dezvăluind prin crăpătura ingustă o scenă deosebită. Sub lumina candelei se ruga o adolescentă, in cămaşa de noapte albă, cu părul foarte lung despletit pe spate. Inchizănd uşa cu grijă, pentru a nu tulbura momentul pios, mi-a şoptit: "Ea este Minodora, am adus-o de la ţară. Căntă cu o puritate rară, e un copil bun". Gestul artistei purta blăndeţe maternă, iar faptul că o personalitate de talia dănsei discuta cu o liceană ca mine confirmă nespusa-i mărinimie sufletească.
Sfat urmat
Continuănd repetiţiile la Teatrul L.S. Bulandra - Sala Parcul Ioanid (cum o numeam in 1963-1964), doamna Maria mă privea din culise interpretăndu-mi songul potrivit indicaţiilor regizorale, adică mai mult vorbit decăt căntat; o caracteristică a stilului Brechtian. La ieşirea mea din scenă m-a tras de mănă pe culoar şi mi s-a adresat ferm: "Ascultă, fă, tu trebuie să cănţi muzică populară. Ascultă-mă pe mine, că-s vulpe bătrănă". Nu am indrăznit să-i urmez sfatul decăt mai tărziu, după ce şi-a luat zborul etern... Dănsa a intuit in mine ceea ce eu insămi nu ştiam, iar publicul a confirmat justeţea sfatului ei.
