Trebuie să existe printre cei 35 de reprezentanţi ai României în Parlamentul European (PE) unul care să fie specializat în cultură. Un popor fără cultură nu mai este un popor, este o adunătură de homo sapiens, fără identitate.
În spaţiul european eu sunt ca peştele în apă, sunt în lumea mea. Dar…
Sunt româncă în aceeaşi măsură ca şi voi, numai că destinul m-a dus către orizonturi mai largi, unde am putut învăţa mai mult şi mai bine. Limba franceză îmi este ca o a doua limbă maternă, vorbesc bine şi engleza. Aşadar, am ce oferi românilor mei.
EXPERIENŢA ROMĂNEASCĂ. De 6 ani, de când m-am întors în ţară, am acumulat şi experienţă românească. Am învăţat tehnici legislative, am făcut o lege, am pus-o în aplicare. Din iunie 2006 artiştii au început să primească, pe lângă pensie, şi indemnizaţia de 300 de lei, care pentru unii e mai mare decât pensia, pentru alţii e singurul venit.
Trebuie să existe printre cei 35 de reprezentanţi ai României în Parlamentul European (PE) unul care să fie specializat în cultură. Un popor fără cultură nu mai este un popor, este o adunătură de homo sapiens, fără identitate. În 1992, la summit-ul de la Maastricht, unde s-a semnat unul dintre cele mai importante tratate europene, francezii s-au luptat ca “ultimii mohicani” pentru a obţine “Clauza excepţiei culturale”. Pe scurt, cereau dreptul la o politică protecţionistă pentru cultura franceză. Ei sunt foarte conştienţi de importanţa culturii lor, o stimulează şi o respectă. În fond, ăsta e principiul Uniunii Europene: o uniune de diverse culturi, în care fiecare trebuie respectată.
Vreau să susţin în PE şi orice reglementare care să întărească protecţia drepturilor femeilor şi ale copiilor.
Marea artă a liderilor puternici este să ştie să se înconjoare de oameni competenţi, pe care să-i respecte, cu exigenţă. Atât timp cât în România nu vom fi în stare să instaurăm politica meritocraţiei, nu vom face nimic ca lumea. Sunt o privilegiată, am şansa să trăiesc din talentul meu. Am considerat că obligaţia mea era să ştiu să merit aceste privilegii, de aceea sunt de o extremă exigentă cu mine însămi.
În iulie 2007, când am lansat ideea candidaturii mele, era deja târziu. Ştiam că, în numai trei luni, nu voi putea strânge cele 100.000 de semnături pentru un candidat independent, cum prevede legea făcută de partide. Dar asta mi-a permis să-mi testez potenţialul electoral. Reacţiile românilor au fost peste aşteptările mele. Următoarele alegeri pentru PE vor avea loc în martie 2009. Trebuie să strâng cele 100.000 de semnături într-un an!
Noua strategie: vom distribui prin ţară o foaie cu un model de tabel în care va fi loc pentru cinci semnături şi, pe spate, adresa la care poate fi trimisă, completată. Să ştiţi că datele trimise în Str. Matei Basarab din Bucureşti ajung la mine, personal, şi rămân în siguranţă. Voi depune listele eu, personal, la Biroul Electoral Central, numai pentru a înscrie candidatura mea. Astfel, mă puteţi ajuta să strâng semnăturile fără să trişez, cinstit. De asemenea, vă invit să accesaţi site-ul meu, www.mihaelamihai.com.
În PE merg pentru a munci. Asta înseamnă că-mi asum responsabilităţi, că realizez un efort pentru a face ceva pentru semenii mei. Dacă ei cred că e bine să-i reprezint acolo să-mi trimită fiecare familie lista cu cele cinci semnături prin poştă. Mă angajez aici să trimit înapoi o fotografie cu autograf personalizat, pentru fiecare listă completată primită prin poştă. Eu nu pot să dau oamenilor mici, bere şi ceasuri ca să le cumpăr voturile. Partidele au “bani negri strânşi în zilele albe”, când s-au perindat la putere, şi pot oferi cadouri electorale. Dar când intră în cabina de vot, românul e singur şi face cum crede el. Mi-am îndeplinit promisiunile către artişti. Acum voi părăsi orice alte activităţi, pentru a mă dedica proiectului european. Foarte mulţi mă încurajează şi mă susţin şi le mulţumesc. Legea mea poate fi îmbunătăţită. E cazul să continue alţii mai tineri, calea e deschisă. Acum, eu trebuie să merg mai departe, pentru că pot face mult mai mult pentru românii mei.