Rebela

Împreună au avut ne­nu­mă­rate în­re­gistrări. Despre “Re­bela” Mihaela vor­beşte Aurora Andronache, reali­za­tor de televiziune.

Împreună au avut ne­nu­mă­rate în­re­gistrări. Despre “Re­bela” Mihaela vor­beşte Aurora Andronache, reali­za­tor de televiziune.

Mihaela nu pu­tea tre­ce ne­ob­ser­vată. Orice apa­­­­­­­riţie a ei avea ceva special, ca şi ea. Aurora An­dro­nache, realizatoare de televiziune, are tolba plină de amintiri. De tot soiul. Cele mai dragi îi sunt cele cu artiştii de valoare, care aveau ceva de spus prin muzica lor. “Înainte existau câţiva interpreţi de valoare, cred că-i puteai număra pe degetele de la cele două mâini. Erau şi alţii, dar aceştia, câţiva, s-au impus printr-o personalitate ieşită din comun. Mihaela face parte din această categorie. Era de-o femi­ni­tate ieşită din comun, de-o telegenie ieşită din comun. Avea o uşu­rinţă absolut extraordinară la înregistrări. Se aşeza în faţa mi­crofonului şi, dacă ar fi cântat piesa de două ori, cap-coadă, era într-o formă proastă. Ea înregistra absolut excepţional, cu o in­tonaţie perfectă şi cu o vibraţie pu­ternică. Ştia să-şi aleagă piesele, cele pe care şi le ale­gea îi veneau ca o mănuşă.”

PIESELE SPECIA­LE. Doamna Andronache îşi aduce aminte cu plăcere de modul excepţional în care Mihaela cânta piesele lui Mandy, ale lui Moculescu. Regretă însă că fără Mihaela piesele au... murit. “Când ea a plecat, piesele ei au fost interzise, normal pentru vremea aceea. Au mai încercat alţi cântăreţi să le reia, dar ele nu au mai avut valoarea pe care le-o dădea Mihaela. De exemplu «Salcia. De-ai fi tu salcie la mal» au cântat-o o grămadă, dar a fost o piesă neinteresantă, pentru că nu au reuşit să-i prindă emoţia, vibraţia extraordinară pe care i-a dat-o Moculescu. Vedeţi dumneavoastră, compozitorul este ex­trem de important, dar, dacă nu are interpret, stă cu piesele în sertar. Acum sunt piese luate după un tipar occidental. Sunt multe piese bune, dar, luate după un tipar occidental. Azi textul nu prea are importanţă, la câţiva da, dar la puţini. Înainte, textele provocau scandaluri imense şi noi eram cu ochii mari să vedem ce spun textele.”

TRĂSNĂI. Pe cât era de suavă, Mihaela Mihai avea to­tuşi un caracter foarte pu­ternic, cu idei şi ambiţii mari. Era o lup­tă­toare. “Deşi dia­fană, frumoasă, era totuşi o rebelă. La Mamaia trebuia să ştim tot. Cum se îmbracă, ce încalţă, cum se aran­jea­ză, tot. Ea într-un fel apărea la vizionare, aşa cum trebuia. La una dintre ediţii, la fel a făcut, dar la recital a apărut desculţă. Ea a vrut să pro­testeze şi a apărut desculţă. În sală era un scandal mons­tru! «Nu mai da planuri de jos, să nu se vadă că-i des­cul­ţă!» Cei din sală au văzut, dar România nu. Vă închipuiţi că nu aveam voie să dăm aşa ceva. Ea a lansat foarte multe piese de valoare şi a fost o mare figură în muzica ro­mânească”, po­ves­teşte Aurora Andronache.

NUMAI DE BINE. Nuţu Leordean, interpret de muzică populară din Maramureş, a colaborat cu Mihaela la diferite spectacole. Dânsul afirmă: “Despre doamna Mihaela Mihai nu pot spune decât lucruri bune şi frumoase. Este o femeie deosebită, cu un suflet mare, suflet de român. Are toate calităţile pozitive. E apreciată nu doar de mine, ci de foarte multă lumea din ţara românească. Doamna Mi­haela Mihai a fost şi rămâne o mare vedetă”.

Prieten vechi cu Doru

Pe arhitectul Călin Irimescu îl leagă de familia Mihaelei Mi­hai o foarte lungă prietenie. Cu fratele ei, Doru Stănculescu, este prieten de mai bine de 30 de ani, după timpul când conducea Clubul A. “În anii ’70 am fost şeful Clubului A şi atunci, el cân­tând şi fiind şi student la Arhitectură, ne-am împrietenit şi suntem prieteni în continuare.” Cu pă­rinţii Mihaelei se află în relaţii foarte bune. “Mama domniei sale mă iubeşte foarte tare şi nu scapă ocazia când vine de la Paris să îl sune pe Doru şi să-i spună: «Unde este Călin? Vreau neapărat să-l văd». Şi ne ducem la ei acasă şi facem un mic chef acolo şi mai stăm la taclale.”

• Mihai Ştirbu

O prezenţă deosebit de agreabilă

A cunoscut-o pe Mihaela în 1992, când a avut o bursă la Paris de trei luni. I-a dat un telefon şi l-a invitat la ea acasă. Locuia în Le Vesinet, o locali­ta­te mică de lângă Paris. “O zonă superbă, o vilă înconjurată de un lac şi o atmosferă ca de poveste. Pe lac erau şi nişte raţe. Mi-am zis: «Dumnezeule, o să găsesc o persoană scor­ţoa­să şi importantă», pentru că ea atunci era că­să­to­rită cu un tip care era cu foarte mulţi bani, ce­va boss în publicitate. Din contră, ne-am hlizit ca doi copii, aducându-ne aminte de lucruri din Bucureşti, de bancuri, de poveşti cu frati-su, cu cântatul, eu fiind apropiat de lumea asta a folk­ului şi a rockului în mod normal. Şi cred că ne-am plăcut din prima, fără nici o problemă, fiind foarte apropiaţi şi ca fire, şi cu umor. I-am cunoscut fata, era mică atunci. Am mai fost o dată şi am vizitat-o şi am stat de vorbă şi ne-am simţit foarte bine. Au fost două dăţi deosebit de agreabile. S-a stabilit firesc şi au­to­mat o legătură omenească directă.”

• Mihai Ştirbu

Un artist care transmite

“Mihaela Mihai este un om spontan, catego­ric, in­te­li­gent. Ca artist este ca o fla­că­ră. E un dar de la Dumnezeu. Unii oa­meni au o bucăţică acolo în care sunt unici, şi atunci când i-ai pus în priză pe felia lor, deodată iluminează. Este un artist care în anumite mo­men­te poate să dăruiască, ceea ce este formidabil. Nu cred că ea a făcut din cântat o industrie de scos bani, nu cred că s-a băgat în şuşe şi se vede dacă urmăreşti tensiu­nea pe care o pune în anumite piese, realizezi că este un in­ter­pret mai deosebit”, încheie arhitectul Irimescu.

• Mihai Ştirbu