Autor de şlagăre

S-au cunoscut de cînd erau copii. Dragoş Va­siliu şi Mi­hai Constantinescu, două nu­me importante ale trupei Mondial: "Îl ştiu pe Mihai de mic copil, dar nu prin «păduri cutreieram», ci cutreieram pe Strada Ştefan Furtună din Bucureşti. Eu stăteam la nu­mărul 110, el la 104.

S-au cunoscut de cînd erau copii. Dragoş Va­siliu şi Mi­hai Constantinescu, două nu­me importante ale trupei Mondial: "Îl ştiu pe Mihai de mic copil, dar nu prin «păduri cutreieram», ci cutreieram pe Strada Ştefan Furtună din Bucureşti. Eu stăteam la nu­mărul 110, el la 104. Am fost prieteni, am copilărit împreună începînd de la jocurile cu «Muschetarii», pînă cînd am început să ascultăm «BBC-ul» şi «Monte Carlo». Prin decembrie 1965, eu cîntam la chitară şi am înfiinţat împreună cu băieţii de la Politehnică «Trupa Mondial». Cu mine l-am adus şi pe Mihai Constantinescu, care avea înclinaţii de pe atunci şi cînta piesele lui Salvatore Adamo, Paul Naref precum şi unele din compoziţiile prietenului nostru comun Romeo Vanica. Mihai a fost primul care a venit cu piesele «Primăvara», «Balada unui greier mic», bi­neînţeles, împreună cu alte melodii din repertoriul internaţional pe care le cîntam împreună cu regretatul Gabi Drăgan şi cu trupa Mondial la 303, locul unde era Clubul Politehnicii."   

DRUMURILE NOASTRE. Mihai Con­stan­­tinescu a cîntat o perioadă nu foarte lungă cu trupa Mondial, după care a continuat alături de Orchestra lui Petre Magdin: "Am mai avut un drum comun, eu atrăgîndu-l la «Ansamblul de Dansuri Folclo­rice» de la Casa Stu­den­ţilor, aşa că am fost colegi şi ca dansatori. Eram colegi de trupă, dar în acelaşi timp şi de Ansamblu de Dansuri. Mihai a continuat cu trupa lui Mag­din. Ce trupă aveau! Magdin la trompetă, Marcel Dragomir la saxofon, Marius Ţeicu la pian. Trei dintre compozitorii noştri cei mai valoroşi, îşi aminteşte Dragoş Vasiliu."

Ulterior, Mihai a lansat mai multe şlagăre. Pentru Dragoş Vasiliu colaborarea cu Mihai Constantinescu a fost întotdeauna o mare plăcere: "Ne-am reîntîlnit cînd am făcut jurizări la cele două Ediţii ale Festivalului «Iu­bire, bibelou de porţelan», pe care trupa Mondial l-a făcut ca pe un remember pen­tru regretatul nostru solist Gabriel Drăgan."   

ÎN SPATELE SCE­NEI. "Mihai Constantinescu este un băiat vesel, un băiat de trupă şi în acelaşi timp o fire destul de sensibilă. Mi s-a părut întotdeauna un suflet destul de uşor de rănit. Sensibilitatea pe care o are în muzică, în compoziţiile lui şi în interpretări, cred că îl ca­racterizează cel mai bine".

Îndrăgitul interpret a ajuns în sufletul tuturor gene­raţiilor mai ales prin simplitate şi melodicitate: "Melodiile lui Mihai sînt uşor de reţinut, iar farmecul lui în a le prezenta este extraordinar. Este o apariţie plăcută, fără mofturi, fără fiţe. Mihai a reuşit să cucerească inimile copiilor de la cinci la şaptezeci şi cinci de ani", este de părere Dragoş Vasiliu. "E îndrăgit şi de copii şi de cei din generaţia noastră şi din cei mai mari decît noi şi de părinţii noştri care s-au cunoscut şi au dansat şi pe melodiile lui ca şi pe melodiile Mondialului. El, spre deosebire de noi, continuă să ţină steagul sus. Aproape întotdeauna ne face o surpriză plăcută cu o melodie ori cu o apariţie drăguţă."   

URARE. "Îi dorim succes, să rămînă acelaşi băiat vesel şi să scrie melodii din ce în ce mai frumoase sau la fel de frumoase ca şi pînă acum, pentru că el este practic un autor de şlagăre. Un lucru destul de rar, în ultimul timp. În încheiere, Dragoş Vasiliu menţionează un lucru foarte important: Mihai trebuie să nu uite de unde a plecat! Să nu uităm cu toţii rădăcinile noastre care au fost «Clubul 303» al Politehnicii şi «Casa Studenţilor»!"