O artistă dăruită scenei

Mirabela Dauer a debutat alături de formaţia rock "Roşu şi Negru". In 1963, celebra căntăreaţă interpreta melodii din repertoriul Ritei Pavone.

Mirabela Dauer a debutat alături de formaţia rock "Roşu şi Negru". In 1963, celebra căntăreaţă interpreta melodii din repertoriul Ritei Pavone.

In 1967 se inscrie la cursurile Şcolii Populare de Artă, la clasa profesoarei Florica Orăscu, iar trei ani mai tărziu debutează la TVR in emisiunea "Tele-Top", unde a interpretat melodia "De cănd te-am intălnit", compusă de Marius Ţeicu. Mirabela devine, in scurt timp, o prezenţă constantă a emisiunilor de televiziune.

"Primul meu premiu?… era anul 1968. Am participat mai intăi la Festivalul Bucureşti, care se desfăşura la Teatrul Constantin Tănase, şi am obţinut un premiu nesemnificativ, de consolare. Pe urmă, in acelaşi an, am participat la Festivalul de la Mamaia. Am concurat la secţiunea interpretare, alături de colegele mele Olimpia Panciu şi Dida Drăgan. Primisem menţiune, ca şi Olimpia. După ce am căntat pe scenă, mie şi Olimpiei ni s-au oferit diplomele şi plicurile cu bani. Cred că fiecare a primit două sute sau trei sute de lei. Frumos din partea lor, nimic de zis, numai că in plic ni se pusese o grămadă de mărunţiş. Proastă idee, căci plicurile s-au rupt după ce ne-au fost inmănate, şi amăndouă ne-am apucat să adunăm bănuţii care se imprăştiaseră pe scenă! Aşa am apărut in fotografii, in presă, a doua zi", povesteşte artista in cartea autobiografică "Mirabela, pe drumul vieţii", apărută la Editura Nemira, in 2002.

Â

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

Printre stele. Seria premiilor din cariera Mirabelei Dauer a continuat. Astfel, in 1970 a căştigat Premiul Juriului pe scena Festivalului Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia, in 1971, Premiul I la secţiunea Interpretare in cadrul Festivalului de la Mamaia, in 1975 - pe scena Festivalului "Melodiile prietenilor" de la Moscova obţine premiul I, 1976 - revine pe scena Festivalului Mamaia şi obţine menţiunea specială a juriului. In acelaşi an participă la Festivalul "Orfeul de Aur" din Bulgaria, unde căştigă premiul al III-lea ("Orfeul de Bronz").

Doi ani mai tărziu se numără printre concurenţii Festivalului Internaţional al Şlagărelor de la Dresda şi obţine premiul al II-lea pentru interpretare, apoi, in 1979 primeşte premiul Interviziunii pe scena Festivalului Internaţional de la Sopot (Polonia), cu melodiile "Darul Copiilor" şi "Teatrul de păpuşi", compuse de Marcel Dragomir.

In 1980 ia parte la emisiunile concurs "Şlagăre in devenire", obţinănd Premiul de Popularitate cu "Taina nopţii" (Ion Cristinoiu) şi Premiul Tinereţii cu "Darul copiilor" (Marcel Dragomir). Melodiile "Vis de pace" şi "Te-aştept să vii" (Ionel Tudor) ii aduc Mirabelei Premiul Juriului şi Premiul de Popularitate in 1988. In 1985 este concurentă la Festivalul "Lira Bratislavei", unde obţine premiul al III-lea ("Lira de Bronz"), cu melodia "Bine ai venit iubire" (Temistocle Popa).

In 1995 primeşte Discul de Aur oferit de Casa de Discuri "Electrecord" pentru albumul "Best of", iar in anul 2002 i se decernează Diploma de Onoare a Ministerului Culturii şi Cultelor, in cadrul Galei "O zi printre stele".

Succes internaţional. In 1974, Mirabela Dauer incepe seria colaborărilor cu Televiziunea poloneză. Artista a apărut in mai multe show-uri prezentate de studiourile tv din Varşovia, Katovice şi Krakovia. A căntat in Polonia alături de formaţia NO-TO-CO, şi in 1975 a apărut pe scena Festivalului "Lira Bratislavei", acompaniată de formaţia Mondial.

De asemenea, işi face apariţia la Televiziunea din Bratislava, apoi căntă in Rusia, Ungaria, Bulgaria şi la Festivalul Căntecului din Cuba. Totodată, Mirabela a susţinut un recital memorabil alături de Doina şi Ion Aldea Teodorovici la Festivalul de la Mamaia in 1992. Turneele alături de Teatrul "Constantin Tănase" din Bucureşti au purtat-o pe artistă pe meleagurile intregii Europe de Est, dar şi in Germania, Statele Unite şi Canada, unde, incepănd din 1992, căntă anual.

Bucuria de a cănta

Despre Mirabela Dauer, Gabriel Dorobanţu spune: "Să te fereşti să o atingi! Mirabela arde ca o flacără. Se incinge pentru prieteni, să-i apere. Cănd căntă, este o lumină, iar cănd iubeşte, se topeşte. Nu ştiu insă căt va mai putea. Cu toate că resursele ei sunt nebănuite. Poate fi bună atăt căt trebuie. Poate fi rea o secundă sau se poate preface un timp. Peste vreme totuşi, ea ne va convinge să o insoţim, şi nu strică deloc această călătorie. Pentru că, undeva, pe acest drum, intălneşti căntecul, cănd sublim şi romantic, cănd dramatic şi tulburător".

Pe scenă, mereu cu fruntea sus

In fiecare căntec e o picătură din ea… Pentru Mirabela, sau Mira, aşa cum ii spun cei apropiaţi, muzica inseamnă totul. La baza acestei afirmaţii stau mărturie cele 30 de albume pe care artista le-a lansat de-a lungul timpului. Dintre ele amintim: "Voi cănta" (1980), "Taina nopţii" (1982), "In zori" (1984), "Morăriţa" (1985), "De ce nu-mi spui că mă iubeşti" (1985), "Dimineţi cu ferestre deschise" (1986), "Eşti visul meu" (1986), "Te-aştept să vii" (1987), "De dragul tău" (1988), "Revino" (1989), "Nopţi albe de dor" (1990), "Mirabela şi Romanticii ’90" (1991), "Dacă nu te-aş iubi" (1992), "E bine, e bine, e foarte bine" (1992), "Te iubesc, iubirea mea" (1993), "Tu" (1994), "Eşti bărbatul altei femei" (1995), "Best of" (1995), "Nu te părăsesc, iubire" (1996), "Plănge un artist" (cu Cătălin Crişan, 1997), "Iubiri ce mor in zori" (2003), "Grădina dragostei", "De ce oare?", "Aş vrea să-mi dai inima ta" şi ultimul album al Mirabelei, alături de Raoul, intitulat "Floare albă, floare albastră" (2007).

Turneul de patru ani

Mirabela Dauer şi-a luat avănt in cariera artistică. Contracte serioase, concerte după concerte şi turnee lungi. Artista işi aduce insă aminte de cel mai lung turneu, cel din Iugoslavia, care a durat trei ani. "Am plecat in 1968 şi am stat acolo pănă la sfărşitul lui 1971", povesteşte Mirabela. "Pentru mine, Iugloslavia era, la acea vreme, cea mai frumoasă ţară, poate şi pentru că era prima

pe care o vizitam. Veneam numai la Timişoara sau la graniţă, dădeam ce aveam de trimis acasă şi gata. Aşadar, reprezentanţii Casei de discuri Iugoton mi-au propus să fac un disc, dar eu am intrebat la ARIA. Cei din Iugoslavia au renunţat."