"Am avut o viaţă iute"

26 de ani i-a fost soţie. Au avut de împărţit o scenă şi cam atât. Au fost la bine şi la greu doar în meseria de artist.

O doamnă şic, îmbrăcată într-o rochie de dantelă neagră, coboară sprinten dintr-o maşină cu număr de Germania. Locul de întâlnire: Casa Vernescu. Vine uşor zâmbind spre mine, dându-mi de înţeles că ea este Sarica Kraus - fosta soţie a lui Mircea Crişan. Faţa mea surprinsă o face pe doamna Kraus (sau pe Sorina Dan, după numele de scenă) să-şi accentueze zâmbetul.

Îi făcusem o zi fericită! Avea o întâlnire, la care din prima secundă reuşise să impresioneze printr-o apariţie dichisită cu elixirul tinereţii. "Să vă spun ce vârstă am?" - m-a întrebat retoric. "Chiar vă rog" - i-am răspuns pe un ton complice. "80 de ani!" S-a uitat direct în ochii mei pentru a savura pe de-a-ntregul reacţia mea.

Nu ştiu ce-a făcut doamna Kraus cu anii, dar se vedea clar ce-au făcut anii cu ea. I s-au aşezat frumos pe chip, ajutând-o să fie o femeie şarmantă până la această vârstă. Am intrat în Casa Vernescu, ne-am retras la o masă şi ne-am ales "meniul" principal al discuţiei: Mircea Crişan.

"Aveam 24 de ani când ne-am întâlnit. Eu eram cu bicicleta -, începe Sorina Dan povestea. Atunci locuiam pe Bulevardul Republicii. Din blocul vecin a ieşit un domn grăsuţ. Avea vreo 82 de kilograme... Era frumuşel foc. A venit la mine şi am intrat în vorbă. Eu eram deja în teatru. La 17 ani intrasem la Teatrul Evreiesc. În paralel am făcut şi şcoala de muzică, şi Conservatorul Astra, de Dramă şi Comedie...

Mi-a spus că a doua zi pleacă în turneu, dar că se va întoarce peste o lună. Şi s-a întors. Mi-a trimis şi o carte poştală care a sosit exact de ziua mea, la 2 decembrie. M-a impresionat foarte tare... Aşa am început o relaţie frumoasă. Am avut plăcerea să mă ceară şi de nevastă. Dar mai târziu mi-a făcut mult rău..."

Şi au muncit ca soţ şi soţie 26 de ani. "Am divorţat acum 30 de ani. A venit şi mi-a spus că a găsit pe cineva... Nu m-am aşteptat. M-a rugat să-l las, după 26 de ani de căsnicie. Nu ştiu cum m-a zăpăcit, dar am zis da. Iar la zece zile după divorţ s-a recăsătorit.

Pe Theodor - pe care l-am făcut când aveam 27 de ani - l-a crescut guvernanta. Nu aveam timp nici să ne certăm. Nici să ne iubim... Totuşi eu cred că l-am iubit pe Mircea. Însă viaţa cu el a fost un calvar."

PE REPEDE ÎNAINTE. Sorina Dan a făcut o mică pauză pentru a-i dirija pe chelneri să servească două doamne aşa cum se cuvine. "Gata, ne-ai adus de toate, acum nu ne mai deranja, la-să-ne să ne desfăşurăm!"... După ce s-a făcut linişte, a continuat să servească felul principal al discuţiei: viaţa cu Mircea Crişan.

"Pentru mine n-au fost o plăcere nici căsătoria, nici divorţul. Am avut o viaţă iute, totul se făcea pe repede înainte... Mi-am trăit viaţa mult prea puţin. Mi-am dorit să fiu măritată, să am un copil... Dar nu mi-am dorit o căsnicie urâtă... Întotdeauna am suferit că nu am avut un bărbat al meu. Să mă iubească, să mă răsfeţe...

O dată, Mircea plecase în Polonia, la un festival de teatru. Între timp eu încercasem să mă vopsesc blondă. Numai că mi s-a ars părul şi am fost nevoită să mă tund scurt. Puţinul păr pe care-l mai aveam era... roz. Ajunge Mircea, iese din aeroport, vine la mine, mă pupă şi plecăm acasă. Nu văzuse că nu mai aveam păr în cap! Atunci trebuia să divorţez." 

 

S-a oprit pentru câteva secunde pentru a scoate din geantă o hârtiuţă pe care scrisese acasă câteva rânduri care şi-ar fi dorit să fie finalul acestei poveşti. Mi le-a citit şi mi-a mulţumit. Îi respect dorinţa şi îi las finalul: "Începe să se ridice vălul uitării de pe imaginea unei întregi pleiade de artişti. Crişan a fost, este şi va rămâne o istorie".

 

Cu ce preţ!
Sorina Dan n-a ştiut că Mircea Crişan s-a hotărât să nu se mai întoarcă în ţară. "Eram la Friedrichstadt Palace cu câţiva cântăreţi străini şi cu un grup de balet feminin superb... L-am sunat la Paris şi i-am lăsat vorbă la hotel. După o oră m-a sunat şi mi-a spus să mă întorc în ţară, că mama lui e singură. În ţară să mă dau la fund şi să cer emigrarea. Şi n-am făcut nimic!

M-au dat afară de la Tănase şi a trebuit să mă descursc, căci meserie ştiam... M-am dus şi la Direcţia de Paşapoarte şi i-am întrebat ce au de gând cu mine. Nu mai aveam bani. Mircea nu-mi lăsase nimic, în afară de trei maşini în faţa casei: un Chevrolet, un Renault şi un Fiat 600. Am cerut voie să vând o maşină... Nu m-au lăsat, m-au trimis în străinătate să-i zic lui Crişan să vină înapoi, că nu-i face nimeni nimic... Mircea este un tip foarte inconştient. Făcea băşcălie şi putea să fie oricând arestat. S-a salvat cu preţul familiei!" A avut de suferit şi băiatul din cauza dezertării lui Crişan. 

"A fost un şoc pentru oameni că Mircea a plecat din ţară. Theodor a fost bătut de nişte ţigani în piaţă pentru că Mircea a îndrăznit să rămână în străinătate!"

 

CV de comedian
Mircea Crişan a devenit actor cu diplomă după ce a absolvit, în 1946, Conservatorul de Artă Dramatică, la clasa Maria Filotti. A debutat la 19 ani în "Lozul cel mare" de Shalom Aleihem la Teatrul Baraşeum din Bucureşti. La acelaşi teatru a jucat în "Potopul" de August Strindberg. În 1946 debutează în revista "Ca la noi la nimeni", în regia lui H. Nicolaide, avân-du-i colegi de scenă pe Maria Tănase, Sephi Alşec, Beno Verea. Între 1946 şi 1957 este angajat la Teatrul Armatei, dar joacă în continuare în reviste de varietăţi montate la Teatrul Savoy şi la Teatrul de Estradă alături de N. Stroe, Gogu Trestian, Ion Antonescu-Cărăbuş, Horia Căciulescu, Zizi Şerban, Puiu Călinescu.

Nu ratează nici revistele muzicale, fiind partener de scenă cu Anda Călugăreanu, Constantin Drăghici, Margareta Pîslaru, Marina Voica şi Doina Badea. Cu Stela Popescu a interpretat scheciuri celebre, precum "Costică... dormi?" şi "Castravetele". În anii '60 apare în numeroase producţii radiofonice şi de televiziune, devenind un comic celebru în România.