Cine-ar fi bănuit că băieţelul născut în tren, într-o noapte de august a lui 1924, urma să marcheze pentru totdeauna umorul românesc? Mai multe identităţi, un singur om, acelaşi "mecanism" viu care te face, doar din două vorbe, să plângi cu lacrimi.
Unicul şi inimitabilul - mai ales că la viaţa lui a imitat mai toate lighioanele pământului, patrupede anonime sau bipede celebre - este comicul român Mircea Crişan, născut Mauriciu Kraus şi cunoscut în showbizul german sub numele de Mircea Krishan. Am avut plăcerea de a auzi de la "sursă" povestea vieţii umoristului într-o după-amiază de aprilie a lui 2007, după ce Mircea Crişan primise Premiul special pentru teatru de revistă.DOUĂ ANIVERSĂRI. În noaptea de 8 spre 9 august 1924, într-un tren care străbătea Maramureşul, a văzut lumina... lunii un băieţel care a primit numele Mauriciu. După cum mărturisea Mircea Crişan mulţi ani mai târziu, îşi serbează chiar două zile de naştere: pe 8 august, fiindcă atunci "l-a adus barza", şi pe 9 august, deoarece atunci a fost declarat la Starea Civilă ca nou-născut.
Moştenitorul familiei Kraus şi-a urmat părinţii, de voie, de nevoie, de-a lungul şi de-a latul ţării, căci oamenii erau un fel de negustori ambulanţi.
COPIL DE BÂLCI. "Mergeam din bâlci în bâlci, fiindcă părinţii mei aveau o tarabă cu jocuri - tras la ţintă, roată (ruletă) cu premii, cum se văd şi astăzi în parcurile de distracţii. Practic am crescut ca asistent al lor, nici n-aveam de ales. Pe la 5-6 ani l-am alungat pe tata de lângă ruletă, spunându-i că mă ocup eu de clienţi. Ştiam deja să socotesc banii şi restul pe care trebuia să-l dau.
Ba, mai mult, învăţasem un truc prin care dădeam rest mai puţine monede decât trebuia, dar oamenii nu-şi dădeau seama, fiindcă le număram bănuţii în palmă! Uite-aşa făceam!", mi-a spus Mircea Crişan, care m-a pus să-mi golesc buzunarele de mărunţiş pentru o mică demonstraţie. Cum-necum, din opt monede pe care mi le-a numărat în palmă, m-am trezit că am doar patru bănuţi...
Bâlciurile şi iarmaroacele nu l-au învăţat pe Mauriciu Kraus doar să facă un ban în plus. I-au pus meseria ... în piept! Mi-a explicat chiar dumnealui cum s-a întâmplat asta: "Ştiţi ce balamuc, ce gălăgie e în târguri. Ca să ai clienţi tot timpul, trebuie să-i chemi, să-ţi strigi marfa cât te ţin bojocii. Habar n-aveam să scriu când făcusem deja plămânii mari de la atâta strigat «hai la roatăăăă!».
Adevărul e că asta m-a ajutat mai târziu enorm. Capacitatea pulmonară mare mi-a permis să spun multe cuvinte pe o singură respiraţie şi să scot felurite sunete, imitând zgomotele din jurul meu".
MESERIE. Ce naşte din pisică, şoareci mănâncă, spune o vorbă românească. Din părinţi comercianţi nu putea ieşi decât un fiu negustor. După majorat, Mircea Crişan (renunţase deja la evreiescul Mauriciu Kraus) s-a angajat ca vânzător de mezeluri. Cam tot pe-atunci, a intrat, mai mult figurant decât actor, la Teatrul Baraşeum, în piesa "Lozul cel mare" de Shalom Aleihem, în care, culmea, juca rolul... măcelarului!
Şi totuşi, ce naşte din negustor poate ajunge actor: cursurile Conservatorului de Artă Dramatică (clasa Maria Filotti) urmate între 1944 şi 1946 i-au dat lui Mircea Crişan ştiinţa de a face oamenii să râdă. Ceea ce a şi făcut, de atunci înainte. Lume, lumeeeee, hai la Mircea Crişaaaan!
Actor român, actor german
De la debutul în teatru şi până la plecarea din România, în 1967, Mircea Crişan a jucat la Teatrul Baraşeum, Teatrul Savoy, Teatrul Armatei şi la Estradă. Revistele muzicale erau de succes garantat cu Mircea Crişan în distribuţie. Anii '60 au fost foarte prolifici pentru comedian în ceea ce priveşte scheciurile radiofonice şi de televiziune.
În 1967, la sfârşitul unui turneu la Paris, Mircea Crişan rămâne în străinătate şi, după contracte în Israel şi Franţa, îşi asumă riscul de a face actorie în limba germană. Umoristul se bucură şi în străinătate de un succes la fel de mare precum cel avut în ţara natală, doar că, pe lângă comedie, învaţă şi interpretează zeci de roluri de dramă, operetă, musical şi apare chiar în pelicule cinematografice. La televiziunea germană, a apărut în peste 60 de filme şi 90 de show-uri. UNITER i-a oferit Premiul special pentru teatru de revistă în 2007.