x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Filmul zilei fatidice

0
Autor: Carmen Dragomir 30 Noi 2009 - 00:00
Filmul zilei fatidice


Duminică, 9 decembrie 1956, data la care Nicolae Labiş a fost lovit de tramvai -, are şi astăzi, la peste jumătate de veac de atunci, un contur plin de goluri şi inadvertenţe. Mărturiile făcute de apropiaţii poetului şi de cei implicaţi direct în scena accidentului par a se încâlci în timp, în loc să se limpezească.



· În jurul prânzului, Labiş merge la cantina de la Casa Scriitorilor. Sora sa mărturiseşte că s-au întâlnit acolo. A plecat singur, sugerându-i că se întâlneşte cu balerina rusoaică Maria Polevoi -  personaj-cheie în descifrarea morţii poetului. Deşi în toate declaraţiile oficiale publicate mai târziu de colegul său, Gheorghe Tomozei, se susţine la unison că până în acea seară Labiş nu o cunoscuse pe balerină, sora poetului infirmă toate aceste mărturii. Labiş îi povestise despre ea cu aproximativ o lună înainte.

· Spre seară, poetul ajunge devreme la apartamentul din Strada Miletin, acolo unde locuia cu Aurel Covaci. Cum nu aveau nimic de mâncare, l-a rugat pe prietenul său să-i dea voie să-şi comande o friptură, prin telefon, la restaurantul Uniunii Scriitorilor, unde ştia că putea mânca pe datorie. A dat telefon şi a plecat spre local. Lucrurile sunt susţinute de soţia lui Aurel Covaci, Stela Covaci.

· Ora 21:00: Labiş se află deja la Capşa, aşa cum reiese din declaraţia dată la Miliţie de Maria Polevoi. Balerina susţine că la această oră ea a ajuns la restaurant şi l-a văzut pe poet acolo.

· Ora 22:00: Dintr-o altă mărturie, a lui Dumitru C. Micu, consemnată de Imre Portik, aflăm că la această oră poetul se afla încă (!) la cantina Uniunii Scriitorilor şi că a plecat singur. Cine minte şi de ce? O altă declaraţie a lui Mihai Stoian îl arată pe Labiş cu o seară înainte, în acelaşi loc, mărturisind celor care îl însoţeau că a doua zi va pleca la Brăila. Ce l-a făcut să se răzgândească?

· Spre miezul nopţii, Labiş pleacă de la Capşa însoţit de mai multe persoane, printre care se află şi Maria Polevoi. Conform declaraţiei acesteia, grupul se îndreaptă către restaurantul Universităţii, dar, pentru că era închis, merg cu toţii la Restaurantul Victoria.

· Ora 2:30: În faţa Spitalului Colţea, Labiş este lovit de tramvai. Ora este confirmată de declaraţiile oficiale ale celor doi taxatori (fiecare vagon avea câte un taxator).

La aceeaşi oră, serviciul de chirurgie al Spitalului Colţea emite buletinul medical prin care trimite pacientul la Spitalul nr. 9. De aici este expediat mai departe la Spitalul de Urgenţă, unde rămâne internat până în ziua morţii, 22 decembrie.

Citeşte mai multe despre:   moartea lui labiş: crimă sau accident?

Serviciul de email marketing furnizat de