Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pasiunea pentru cîntat a căpătat-o chiar din grădiniţă. De la tatăl său şi de la marea artistă Maria Lătăreţu.
Maria Lătăreţu i-a călăuzit drumul spre muzică. Un merit recunoscut de Nelu Bălăşoiu. Cel care i-a făcut însă cunoştinţă cu doamna folclorului românesc a fost tatăl său. Prin intermediul lui a îndrăgit-o, a admirat-o şi a ascultat-o cu mare însufleţire. “Tatăl meu a fost un individ căruia i-a plăcut enorm de mult muzica populară. Iar după război a adus un aparat de radio, de emisie-recepţie. Acest aparat m-a făcut pe mine să ascult încă din fragedă copilărie muzica populară. Mai ales că muzică uşoară nu prea era la vremea aceea. Mentorul meu, poate şi datorită faptului că am ascultat-o toată viaţa şi o ascult cu mare plăcere încă, este Maria Lătăreţu. Şi tata era înnebunit după domnia sa, după felul unic de a cînta”, spune Nelu Bălăşoiu.
PatimĂ. Atunci cînd la Turnu Severin venea Maria Lătăreţu cu Orchestra Barbu Lăutaru şi avea spectacole la teatru, tatăl său îl lua în ataşul motocicletei şi mergeau împreună să o asculte. “Avea relaţiile lui probabil, afirmă distrat interpretul, că eram tot timpul în primul rînd. Tata plîngea, iar eu nu-mi luam ochii de la ea. Poate nici nu clipeam. Mai ales cînd interpreta: «Mamă, mamă, dor de mamă». Tata spunea: «Hai, măi tată, cîntă-mi şi mie un cîntec!». Şi avea un cîntec pe care marea artistă Maria Lătăreţu îl interpreta la mai toate spectacolele aproape. Şi îl auzeam şi la radio… îi plăcea tare mult! Nu găsesc titlul acuma, dar ştiu ceva din text: «M-au bătut şi soarele şi vîntul/ Şi cu praf şi pulbere pămîntul/ Şi-am dormit purtat de drumuri grele, sub tavanul nopţilor cu stele». Cred că este o poezie de Octavian Goga dacă nu mă înşel... nu ştiu cine a scris acest text, dar cu atîta patimă îl cînta acea mare doamnă a cîntecului popular încît domnule!, toată pielea se încreţea pe tine. Dar nu numai acest cîntec. Spre exemplu cînta «Bistriţă, apă zglobie»… Bistriţa nu e la noi, e undeva departe. Eu plîngeam cînd auzeam. Şi mi-a insuflat această dragoste pentru cîntec marea artistă”.
Voinţă. Primul pas spre muzică l-a făcut chiar din perioada în care era la grădiniţă. Cînta şi acolo, apoi şi în clasele primare. După aceea s-a îndreptat către Taraful de la Vînju Mare, condus de un inginer care l-a luat pe lîngă el: “Era un om deosebit şi avea o orchestră foarte puternică, patruzeci şi ceva de oameni. Maestrul terminase, presupun, şi Conservatorul. Eu nu depăşisem atunci 12-13 ani. După aceea am cîntat la Casa de Cultură de la Turnul Severin şi cu Casa Armatei, tot la Turnul Severin. Făceam turnee, munceam şi la fabrica de vagoane la Drobeta Turnu-Severin. Pe atunci îi spunea doar Turnul Severin. Contam pe orele suplimentare sîmbăta şi duminica ca să am două, trei zile libere să pot pleca cu Casa Armatei sau cu Casa de Cultură într-un mic turneu prin judeţ, sau prin judeţele învecinate”.
Citește pe Antena3.ro
Pregătire. A mers mai departe şi cu studiile. A terminat o şcoală profesională şi un liceu la seral. S-a orientat spre şcoala profesională, spune el, pentru că nu avea ajutor decît de la tatăl său, şi acela foarte mic. “De ce să nu zic – se mîhneşte solistul – nu fac acum aluzie la mamele care cresc alţi copii, dar mama mea vitregă mă învăţa la rău. Iar eu nu am putut să fac rău şi pentru asta nu o aveam şi nu mă avea la suflet. La liceu nu a vrut să mă dea, fiindcă plătea 350 de lei pe lună. Spunea: «Cum să dăm noi Mitică pentru el 350 de lei?». Şi atunci tata s-a conformat! Era a doua nevastă, ea deţinea puterea în familie şi eu am rămas de izbelişte. Nu vă spun şi alte murdării, cum am fost alungat de acasă de tata din cauza ei pentru că nu-i frumos, prea aş fi răutăcios”.
