O perioadă de căutări

Anul 1997 a venit cu multe evenimente: recitalul din deschiderea concertului Joan Baez la Bucureşti, examenul de bacalaureat, Trofeul Mamaia şi primul meu album, în limba engleză, "Only Love", înregistrat la Sound House Records, Germania.

În acel an am reuşit să bifez foarte multe dintre visele mele. Nu prea ştiu, însă, care dintre ele m-au solicitat mai mult şi nici nu pot să îmi amintesc prea multe senzaţii din culisele concertului "Doamnei Folk-ului" la Bucureşti pentru că eram prea preocupată de Caragiale – a doua zi aveam proba scrisă la limba română. De pe scenă am sărit direct în tren şi de la tren direct în sala de examen. La sfârşitul anului eram nostalgică. Reuşisem atâtea şi era obligatoriu să merg mai departe în acelaşi ritm. La începutul lui 1998, începusem să mă întreb "Încotro?". Mi-amintesc că am trecut printr-o perioadă de căutări. Mi-aş fi dorit să cânt rock, jazz, jazz-rock, soul, R’n’B etc, dar eram conştientă că pe toate nu puteam să le aprofundez suficient.

NICU ALIFANTIS. Pe atunci era un curent foarte puternic ce promova muzica unplugged, aşa că le-am propus celor de la Fundaţia Phoenix să încercăm aşa ceva într-un album. Dana Cristescu a fost cu ideea excelentă să-l rugăm pe domnul Nicu Alifantis să compună şi să producă muzical acest album. Mi-amintesc cu drag că dumnealui mi-a oferit câteva piese pe care să le înregistrăm, pentru început. Am ales piesa "Ploaie în luna lui Marte" prima pentru că mi se părea cea mai frumoasă piesă compusă vreodată şi simţeam că mă reprezintă cel mai bine. Mai departe nu ştiu ce s-a întâmplat... Ştiu doar că piesa a ajuns în mâinile lui George Zafiu, DJ la Radio 21, care a început s-o difuzeze în emisiunile lui. NEBUNIA. Şi următorul lucru pe care mi-l amintesc sunt ochii sclipitori ce mă priveau cu drag din public, brichetele aprinse şi sutele de voci cântând cu mine "plooouuaaaa infernaaaaaal şi nooooi ne iubeaaaaam..." E un sentiment incredibil. Reuşisem să fac oamenii fericiţi cu muzica mea! Am fost "nevoiţi", după grămada de solicitări, să scoatem imediat primul album în limba română ce se numea "Ştiu că exist". Reprezenta rezultatul căutărilor mele muzicale de până atunci. Tot atunci am primit şi premiul "Star în ascensiune" oferit de revista Avantaje. Anul 1998 mi-a adus împlinirea unui vis pe care nu îndrăzneam să-l rostesc – să cânt în deschiderea lui Chick Corea la Bucureşti. Proiectul care a reuşit acest lucru şi în care eram implicată alături de Lucian Maxim la percuţie era un fusion de jazz cu muzică lăutărească şi clasică pe care le întâlneşti în prelucrările tradiţionale ale lui Marius Mihalache.

UN ALBUM UNITAR. În 1999 am terminat şi lansat albumul "De dragoste" ce conţinea zece piese compuse de Nicu Alifantis. Este primul album unitar, complet, îngrijit, plin de mesaj, pe care l-am scos până atunci. Îi mulţumesc lui Nicu Alifantis pentru că a fost, la momentul potrivit, omul şi artistul care mi-a deschis drumurile şi ochii. "Ploaie în luna lui Marte" mi-a adus premiul Hitul Anului la Festivalul de la Mamaia, în acelaşi an.

A urmat o perioadă de tăcere, timp în care încercam, în continuare, să-mi găsesc drumul în viaţă şi în muzică. Îmi doream să cânt dar şi să urmez cu seriozitate cursurile Facultăţii de Jurnalism la care mă înscrisesem. Atunci am început să scriu muzică şi text, împreună cu Paul Seling, fratele meu. Am început să schiţăm un album altfel ce ar fi trebuit să marcheze prima schimbare de atitudine, de muzică şi de sound.

TEXTELE MELE. În paralel, în ianuarie 2001 am scos "Mă voi întoarce", un album special, calm, cald, cu cântece de iarnă. Tot pe acest album se găsea piesa "Lângă mine", duet cu Direcţia 5. Până în toamna aceluiaşi an, Paul şi cu mine am reuşit să definitivăm, în linii mari, albumul altfel, şi împreună am decis să implicăm în proiectul nostru o parte din fosta trupă NSK (Cezar Stănciulescu şi Cristi Ştefănescu), nişte băieţi excelenţi, nişte artişti cu viziuni sclipitoare asupra muzicii, care au îmbunătăţit considerabil albumul şi soundul său. A fost primul album ale cărui texte îmi aparţineau în totalitate. Titlul albumului a venit foarte uşor, căci una dintre piesele "simple şi cu mesaj", cum spunea Paul Nancă, se numea "Ştii ce înseamnă (să fii fericit)", şi ea a dat titlul albumului.

CU PUYA. În acelaşi an am scos pe piaţă materialul "Prima selecţie", o culegere de piese din concerte, duete, reeditări ale unor piese de succes. Tot atunci am avut o colaborare inedită cu un artist pe care l-am găsit foarte interesant: Puya de la "La Familia". Ajunsesem mai devreme la studio unde acesta înregistra o piesă cu mesaj puternic. Mi se părea o piesă foarte bună. Şi pentru care nu găsea vocea feminină, m-am oferit să-l "ajut". A ieşit "Fii pregătit", o colaborare spectaculoasă pe care, câteva săptămâni mai târziu o prezentam la Mamaia, în recital. Îmi amintesc şi acum rugăminţile producătorului Festivalului, speriat că Puya nu va "aborda" un limbaj "adecvat" orelor de difuzare ale recitalului. Ei bine, a "abordat". Grijile producătorului s-au dovedit a fi inutile.

"La sfârşitul anului eram nostalgică. Reuşisem atâtea şi era obligatoriu să merg mai departe în acelaşi ritm. La începutul lui 1998 începusem să mă întreb "Încotro?". Mi-amintesc că am trecut printr-o perioadă de căutari. Mi-aş fi dorit să cânt rock, jazz, jazz-rock, soul, R’n’B etc., dar eram conştientă că pe toate nu puteam să le aprofundez suficient"
Paula Seling - interpretă