Ovidiu Lipan

"Ţăndărică", membru Phoenix din 1975, e unul dintre cei mai originali artişti români.

Toboşarul era deja cunoscut în muzica românească atunci când s-a alăturat Phoenix. "În 1969, cântam cu Roşu şi Negru. L-am văzut prima dată pe Nicu, la Eforie Nord. Eu cântam la Pescăruş, ei cântau la barul Litoral. În 1974-1975, eu eram într-un turneu. Aveam o altă formaţie, acompaniam vedetele româneşti prin turnee şi cântam cu diverşi instrumentişti. Am rămas la Timişoara pentru a ne încerca fluidul care, eventual, ne-ar putea uni în aceeaşi soartă", ne-a povestit Lipan. Ţăndărică îşi aminteşte că a perceput foarte repede ideea albumului Cantafabule: "Eram primul toboşar din România cu două tobe mari şi cu o tehnică absolut zdrobitoare. N-am fost neapărat format de Phoenix, cum a fost Baniciu. Eu ascultam toboşari de mare clasă, eu cântam o muzică amplă, nu numai rock".

INCONŞTIENŢĂ. În fuga membrilor Phoenix din România a fost şi o mare doză de inconştienţă, crede Ovidiu Lipan, care ne-a spus că nu se simţea persecutat de regimul comunist. "Parcă eram nevăzut, parcă eram invizibil. Şi acuma mă mir că se pare că eram invizibil. Cântam, aveam părul lung, aveam concerte grele. Bine, la un moment dat am avut nişte probleme când eram la Iaşi, la şcoală, când m-au luat şi m-au întrebat dacă ascult Europa Liberă şi a intrat frica în mine şi am răspuns că ascult numai muzică de fanfară. Eu ascultam, pe lângă asta, toate discurile care veneau în România pe sub mână şi deja eu, la 13 ani, cu căştile pe urechi, cu un magnetofon, ascultam şi începeam să-mi însuşesc diferite tehnici care aici erau de pe altă planetă", îşi aminteşte el. "La concerte mai venea câte unul, altul, de la cultură, care ne spunea că suntem prea deocheat îmbrăcaţi, că e decolteul prea mare. Asta pe noi ne interesa foarte puţin. Nicu a simţit mai mult chestia asta", crede muzicianul.
"Când s-a văzut că Phoenix nu pătrunde, nu penetrează ca în România, ne-a fost foarte greu s-o luăm de la zero. Dar dorinţa de a reuşi a fost foarte mare. Dorinţa asta o avem şi acum. E un război continuu. E un lucru să fii competitiv şi să fii în forţă tot timpul prezent pe scena muzicală, indiferent unde e", spune Lipan.

RENAŞTEREA. Când s-au întors în ţară, după Revoluţie, încărcătura emoţională a publicului era imensă. "Noi chiar am avut momente când ne dădeau lacrimile pe scenă. Am văzut nişte oameni curaţi şi plini de dorinţa de a trece peste momentele grele şi de a se mântui cumva. Vedeam nişte oameni a căror speranţă era atât de mare prin revenirea noastră, încât aveam senzaţia că ne strâng în braţe", mărturiseşte artistul. Viitorul Phoenix e interstelar, "e trenuleţul a cărui locomotivă e Nicu Covaci. Mai urcă, mai coboară câte cineva în fiecare staţie. Va trebui să realizăm un nou album cu instrumentiştii noi din Phoenix, care să aibă mirosul noilor membri ai trupei.  Această trupă nouă va trebui să realizeze un nou album, să renască", crede el.