Dor de uratul de sub geam

Pe uliţele Ieudului este forfotă mare în perioada aceasta. Oamenii "aleargă" care-ncotro pentru a finaliza pregătirile pentru Naşterea Domnului.

Opriţi pe stradă, sătenii se uitau cu ochii-ntrebători la noi şi, probabil, îşi spuneau: "Ce mai vor domnii ăştia de la noi ?!"

Ce înseamnă Ştefan Hruşcă pentru sătenii din Ieud? Atât a trebuit să rostim iar ochii oamenilor se înseninau brusc şi, cred că uitau de multitudinea de treburi în care erau angrenaţi în zilele dinaintea Crăciunului. Tanti Anuţa a lu' Burzo, cum îi spune, s-a uitat la noi şi a rostit câteva cuvinte. Nu înainte de a ne spune "nu mă întipuiţi că-s îmbrăcată de lucru".

Apoi aranjându-şi zadia pe cap, tanti Anuţa ne spune simplu: "Hruşcă îi un muzician şi un om de cultură, care ne-o făcut cinste satului, care o făcut cinste ţării! Este dintr-o familie de intelectuali harnici. Eu îl apreciez foarte mult, atât pe el cât şi pe familia lui. Este un fiu al satului nost' care ne-o făcut bine pe oriunde o mărs".

SIMPLITATE
Aleşii Ieudului sunt mândri că au reuşit să îi confere titlul de cetăţean de onoare lui Ştefan Hruşcă, în urmă cu un an. "Ştefan Hruşcă simbolizează Crăciunul în Ieud, Crăciunul în România, dar şi Crăciunul oriunde în lume unde sunt comunităţi de români. El este simbolul sărbătorilor de iarnă. Acesta este motivul pentru care a fost făcut cetăţean de onoare al comunei noastre", a spus Nicolae Traian David, primarul comunei Ieud.

"Când vine acasă Hruşcă se comportă ca şi un ieudean de rând. Nu are acel vedetism în el cum îl au alte vedete din România. El este un om simplu. Vreau să vă spun că şi în acest an va veni în Ieud şi cu siguranţă vom merge la colindat", a continuat primarul.

SIMBOL
Mergem mai departe pe uliţele Ieudului şi ajungem la Biserica veche, din Deal. Acolo, l-am întâlnit pe preotul Alexandru Brici, parohul care s-a îndrăgostit de Ieud. "Ne găsim în faţa celei mai vechi biserici din Maramureş, din ţară chiar, aşezământ ce a fost construit din lemn şi a primit hramul "Naşterii Maicii Domnului". Construită la 1364, este biserica în faţa căreia s-au colindat colindele noastre româneşti, maramureşene din vremi străvechi.

Şi aceste colinde le-a împărtăşit şi Ştefan Hruşcă al nostru. Şi nu numai că le-a colindat pentru comunitatea noastră de aici din Ieud, ci şi mai mult decât atât, prin harul lui Dumnezeu, le-a dus şi mai departe. La ora actuală vedem că Ştefan Hruşcă este cel mai popular colindător din întreaga lume. Nu aş vrea să exagerez dar eu consider că aşa este. Aşadar, Ieudul pentru Ştefan Hruşcă a fost locul din care s-a inspirat. Ei, acuma vedeţi dumneavoastră, moneda se schimbă. În ce sens?

În sensul că Ieudul a primit şi el de la Ştefan Hruşcă ceea ce merita! Dacă Ştefan Hruşcă ne-a luat colindele noastre, multe dintre ele unicat, şi le-a dus mai departe, iată că el adus înapoi cinstea comunei noastre pentru colindele care el le-a luat de aici. Pentru noi Ştefan este un simbol", au fost cuvintele rostite de preotul Brici.

ACASĂ
Am ajuns şi în faţa casei în care a văzut lumina zilei Ştefan Hruşcă. Am crezut că îl vom găsi pe tatăl acestuia în gospodărie. "Îl sun acum să îi spun că sunteţi aici. Cred că este pentru prima dată când uşa de la intrare este închisă. Sigur va fi supărat că nu a fost acasă. El primeşte pe toată lumea şi vorbeşte din adâncul sufletului despre feciorul lui, feciorul care a adus cinste satului în care s-a născut", ne-a spus Anuţa Paşca, verişoară de-a lui Ştefan şi învăţătoare în sat.





"Îl ştiu pe Ştefan de când eram mici. Este diferenţă de un an de zile între noi. Am crescut la distanţă de câţiva metri de casa lui. A început să cânte la acordeon. După aia când era în Liceul Pedagogic din Sighet a cântat la contrabas. Apoi, ştie toată lumea, chitara l-a consacrat, dar când a început să interpreteze colindele noastre, ale ieudenilor, ale maramureşenilor, ale ardelenilor, într-un cuvânt ale românilor, s-a consacrat cu adevărat. Vreau să vă spun că el nu trebuia să îşi culeagă colindele, el a crescut cu colinda.

De mic copil a colindat cu trăistuţa din casă în casă după nuci, mere, colaci. După anii 1990, el le-a readus în faţa noastră într-o interpretare aparte. Când eram copii ne grăbeam să colindăm că trebuiau să colindăm toate casele, noaptea era scurtă. Pentru el nu era ceva nou, probabil de aici şi naturaleţea cu care le cântă, pentru că simte ceea ce cântă.

El abia aşteaptă să vină ascasă să colinde sub geam. Chiar m-a sunat şi mi-a spus: «Hăi Mărcu' (că aşa îmi zice, deşi e dus de o grămadă de ani peste Ocean nu şi-a uitat graiul din Ieud) să mă aştepţi cu gaşca pe pod că mi-i dor să colind sub fereastră!». Abia aştept seara de Crăciun să colindăm aşa cum îi place lui".

 

Tradiţie păstrată de sute de ani
La Ieud, în Ziua de Crăciun, se păstrează tradiţia prezentării teatrului religios "Viflaim" în faţa sutelor de credincioşi adunaţi la biserică. Ani în şir, ţărani simpli şi fără studii de actorie, intrau în pielea unor personaje biblice, cum ar fi Iosif, Maria, păstorii, Moartea şi, mai ales, dracii. În perioada comunistă piesa a fost interzisă în toate satele de pe Valea Izei din Maramureş, lucru cu care au fost de acord şi reprezentantii bisericii, care au considerat că prezenţa şi comportamentul dracilor în scenă ar putea influenţa negativ credincioşii.

De altfel, apariţia acestora în scenă, dansul dar mai ales bătaia dintre ei sunt momente aparte din teatrul religios. Totodată, spectatorii, localnici dar şi zeci de turişti din ţară şi străinătate, sunt fascinaţi de măştile aparte purtate de "actori", toate specifice Maramureşului. "La eveniment vin să asiste aproape toţi localnicii, iar pentru «actori» e clipa de glorie, mai ales că se pregătesc tot postul Craciunului pentru «Viflaim». Piesa se joacă în primele zile de Crăciun, la Anul Nou şi uneori la Bobotează.

După Revoluţie, în Ieud s-au format an de an două trupe de actori, fiecare pregătind spectacolul propriu: unul în faţa bisericii ortodoxe şi altul în curtea bisericii greco-catolice (Biserica din şes)", precizează Ioan Chindriş, directorul Căminului Cultural.

 

"Codicele de la Ieud"
Ieudul este locul unde a funcţionat prima şcoală românească din Maramureş. Ieudul este de asemenea locul unde a fost descoperit "Codicele de la Ieud", cea mai veche carte religioasă românească care datează din 1392. Manuscrisul cuprinde legenda «Duminecii» şi şi două omilii legate de Joia şi Duminica Paştilor. Ieudul este locul unde a fost găsit un alt document medieval în limba română de mare importanţă, "Manuscrisul de la Ieud". Ieudul este locul unde dăinuieşte şi în acest moment cea mai veche biserică de lemn din Maramureş. Ieudul e de asemenea locul unde a văzut lumina zilei Ştefan Hruşcă, numit pe bună dreptate colindător al României, atât în ţară, cât şi în afara graniţelor.