Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sălile erau arhipline, iar Roşu şi Negru era printre puţinele trupe care apăreau la televizor şi erau difuzate la radio.
Sălile erau arhipline, iar Roşu şi Negru era printre puţinele trupe care apăreau la televizor şi erau difuzate la radio.
Chitaristul Ion Olteanu trăieşte acum în Suedia şi îşi aminteşte cu plăcere de perioada petrecută împreună cu Roşu şi Negru. „La nici un an după armată, mort de oboseală, cu repetiţii de şase ori pe săptămînă cu formaţia Iris (care avea un succes uriaş în Bucureşti, dar care nu făcuse nici măcar un turneu în ţară) şi un post de «montator-reglor-testor» la Uzina Electomagnetică, au venit la mine acasă Liviu Tudan, Dorel Vintilă şi Dan Bădulescu (care era şi chitarist la acea vreme în formaţia Roşu şi Negru) şi mi-au propus să fiu chitarist la ei şi să devin profesionist, adică să trăiesc numai din ce voi cîştiga din muzică. Tentaţia a fost aşa de mare, că am acceptat, cu toate că inima mea bătea pentru Iris. Era prin 1979“, ne-a povestit Ion Olteanu.
REPERTORIU. „În acea perioadă, Liviu realizase că o muzică de tip rock nu va intra decît foarte greu şi foarte rar pe posturile de radio şi televiziune, aşa că începuse să compună niste cîntece simple, mai de muzică uşoară, să zicem, dar cu acompaniament de rock“, spune Olteanu. „Textele erau şi ele pe linia care trebuia... «Alfabetul nu e greu», «Copilul şi soarele», «Nufăr alb». Cu toate astea, în concert cîntam mult mai agresiv. Liviu era un solist vocal foarte bun şi cîntam, pe lîngă piesele proprii, cîntece din repertoriul formaţiilor Deep Purple sau Ten Years After. Diferenţa dintre Roşu şi Negru şi celelalte formaţii era că Roşu şi Negru apărea la televizor şi era difuzată la radio, cu toate restricţiile acelei vremi“, povesteşte chitaristul.
UN BUN SHOWMAN. „Cam la un an după venirea mea la Roşu şi Negru, bateristul formaţiei, Dorel Vintilă, a plecat să cînte în străinătate, unde se cîştiga mult mai bine. Cu ajutorul caracterului meu persuasiv, am reuşit să-l conving pe Liviu să-l aducem la Roşu şi Negru pe Nelu Dumitrescu, toboşarul Iris. Cîteva luni mai tîrziu, Liviu nu mai rezista să-şi vadă cîntecele «măcelărite» de Bădulescu, obsedat la acea vreme de formaţia Sex Pistols. Imaginaţi-vă «Alfabetul nu e greu» cîntat de Dan în manieră Sex Pistols! Dan Bădulescu este înlocuit, prin urmare, cu Perin Boian din Timişoara, la acea vreme chitarist la formaţia Beta. După o vară la mare şi după o tentativă eşuată de plecare din ţară, pusă la cale împreună cu Boiţa (Perin) şi Nelu (Boiţa e singurul care reuşeşte şi pleacă în Germania), Nelu şi cu mine ne întoarcem la Iris“, îşi aminteşte Ion Olteanu.
„Lumea era avidă de rock şi pot să spun că sălile erau arhipline, iar atmosfera minunată. Liviu Tudan a fost un bun showman, iar noi îl secondam cu succes. Ce vremuri!“, spune chitaristul.
CLUB A. În 1969, Roşu şi Negru au cîştigat premiul I pentru concepţie la prima ediţie a festivalului Club A. Emil Barbu „Mac“ Popescu, directorul de atunci al Club A, îşi aminteşte că, în 1969, s-a organizat un tur prin ţară pentru audierea unor formaţii în vederea participării la primul festival al clubului. „Au fost şase zile de festival la Casa de Cultură a studenţilor «Grigore Preoteasa». Erau o formaţie mai melodică, mai ritmată, mai modernă. Mi se păreau inventivi prin muzica lor. A fost o surpriză, pentru că era vremea cînd lumea era în contact permanent cu Phoenixul, cu alte formaţii, însă au reuşit să convingă juriul şi să obţină acest mare trofeu, care a însemnat ceva“, ne-a povestit Mac Popescu. În 1971, Roşu şi Negru a participat şi la a doua ediţie a Festivalului Club A, la Sala Palatului, care s-a dovedit neîncăpătoare pentru public. „După ce s-a lansat, Roşu şi Negru a fost destul de mult chemată în spectacolele de televiziune. Uşor, uşor au început să devină vedete ale muzicii şi ale televiziunii. În Roşu şi Negru se detaşau două mari personalităţi: Liviu Tudan şi Nancy Brandes. Aduceau o notă aparte. De obicei, e un singur lider. Aici erau doi lideri aflaţi în permanenţă în prim-plan“, spune Popescu.
