Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Omul de televiziune, Aurora Andronache, i-a invitat într-o emisiune şi au rămas prieteni.
Omul de televiziune, Aurora Andronache, i-a invitat într-o emisiune şi au rămas prieteni.
Aurora Andronache venise prin 1969 în televiziune. “Am auzit
de ei şi i-am invitat într-o emisiune. Bineînţeles că habar nu aveam nici cum
arată, nici nimic. A apărut un grup foarte hippie, cu plete, care nu erau
iubite de şefii televiziunii. Nu erau nici ei de capul lor. De aici a început
un soi de teroare din partea mea, pentru că ştiam că nu-i pot lăsa cu plete. Ei
atunci veniseră, cred, cu singurele înregistrări pe care nu le făcusem eu. În
fine, eu trebuia să-i duc la machiaj, să le strîng părul în cocuri, să le pun
plasturi pe perciuni. Săracii deveneau nişte mici arătări pe care nu le recunoşteau
nici ei, nici familiile lor, nici nimeni! Dar ne şi distram. Asta era situaţia,
trebuia să ne conformăm. După acest moment am început să facem înregistrări.
Nancy avea un talent armonic foarte special şi un talent melodic deosebit. Nu
era de şlagăr ci era altceva, era un talent nativ, rafinat.”
LA MODĂ. Roşu şi Negru reuşea să fie în pas cu moda. “Tineri fiind, ei
se uitau cu interes la ce se întîmpla afară şi reuşeau să ţină pasul. Am
descoperit în Nancy
o persoană absolut specială, cu o carismă ieşită din comun. Trecea peste toate
făcînd băşcălie. Făcea mişto de absolut tot, în situaţiile cele mai
nepotrivite. Cred că era inconştient. Cred că toţi eram inconştienţi făcînd
ceea ce făceam atunci. Autorităţile comuniste nu ne-au luat în serios, şi mai
ales pe el pentru că altfel îl arestau, clar.”
PE LITORAL. “În
vacanţe pe litoral fiecare restaurant îşi lua cîte o orchestră. Veneau în
vancanţe oameni precum Toma Caragiu şi se plimbau pe litoral pentru a vedea Roşu
şi Negru la treabă şi mai ales pe Nancy. Era o viaţă artistică deosebită.
Brandes cînta cu trupa în Mangalia, nu erau chiar în centrul litoralului, şi cu
toate acestea Toma venea mereu să-i vadă. Lui Toma îi plăcea mai ales cum
prezenta Nancy. Odată a făcut o prezentare... cam aşa: «Şi acum vă prezint cea
mai tristă melodie din repertoriul românesc: M-am născut în România». Şi începea
să cînte... lumea aplauda frenetic. Bineînţeles că printre cei prezenţi erau şi
tovarăşi veniţi din diverse colţuri ale ţării, extrem de graşi şi de înfundaţi
la urechi şi care nu suportau muzica tare şi mai ales rockul, ei nimerind
probabil din greşeală pe acolo. Protestau şi o făceau într-un mod foarte urît!
Tovarăşi! Ce-i asta? Noi îi ziceam lui Nancy să coboare volumul, dar el, în loc
să facă ce-i spuneam, mergea la microfon şi spunea: «Tovarăşi, profit de acest
moment ca să vă rog din inimă să mă ajutaţi. Avem o mare problemă, nu avem
destui decibeli! Cine ne poate ajuta să cumpărăm nişte decibeli?».
Aia rămîneau cu ochii la Nancy, habar nu aveau ce înseamnă ăia decibeli şi credeau că el chiar vorbeşte serios şi se potoleau...”
Citește pe Antena3.ro
COJOACE. “Pe
vremea aceea era moda hippie şi ei umblau în cojoace colorate, era cu ei şi
Cornel Constantiniu. Erau prieteni de la Iaşi. Aveau plete, haine... ce mai
scandal! La momentul acela, ei erau cea mai la modă formaţie. Aveau o muzică
chiar puţin necomercială, dar foarte bună, erau mai puţin şlăgăroşi decît
Phoenixul... dar aveau un succes nebun. Ei aveau proiecte mari. Nancy a vrut să
facem o lucrare de rock simfonic la Madrigal, vorbisem deja cu Marin
Constantin. Din păcate, prin plecarea lui Nancy proiectul nu s-a mai realizat.
El a plecat din ţară necăjit că pe el nu l-au lăsat să iasă cu trupa.”
