x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

De scandal!

de Costin Anghel    |    08 Sep 2008   •   00:00

Omul de televiziune, Aurora Andronache, i-a invitat într-o emisiune şi au rămas prieteni.

Omul de televiziune, Aurora Andronache, i-a invitat într-o emisiune şi au rămas prieteni.


Aurora Andronache venise prin 1969 în televiziune. “Am auzit de ei şi i-am invitat într-o emisiune. Bineînţeles că habar nu aveam nici cum arată, nici nimic. A apărut un grup foarte hippie, cu plete, care nu erau iubite de şefii televiziunii. Nu erau nici ei de capul lor. De aici a început un soi de teroare din partea mea, pentru că ştiam că nu-i pot lăsa cu plete. Ei atunci veniseră, cred, cu singurele înregistrări pe care nu le făcusem eu. În fine, eu trebuia să-i duc la machiaj, să le strîng părul în cocuri, să le pun plasturi pe perciuni. Săracii deveneau nişte mici arătări pe care nu le recunoşteau nici ei, nici familiile lor, nici nimeni! Dar ne şi distram. Asta era situaţia, trebuia să ne conformăm. După acest moment am început să facem înregistrări. Nancy avea un talent armonic foarte special şi un talent melodic deosebit. Nu era de şlagăr ci era altceva, era un talent nativ, rafinat.”


LA MODĂ. Roşu şi Negru reuşea să fie în pas cu moda. “Tineri fiind, ei se uitau cu interes la ce se întîmpla afară şi reuşeau să ţină pasul. Am descoperit în Nancy o persoană absolut specială, cu o carismă ieşită din comun. Trecea peste toate făcînd băşcălie. Făcea mişto de absolut tot, în situaţiile cele mai nepotrivite. Cred că era inconştient. Cred că toţi eram inconştienţi făcînd ceea ce făceam atunci. Autorităţile comuniste nu ne-au luat în serios, şi mai ales pe el pentru că altfel îl arestau, clar.”

 


PE LITORAL. “În vacanţe pe litoral fiecare restaurant îşi lua cîte o orchestră. Veneau în vancanţe oameni precum Toma Caragiu şi se plimbau pe litoral pentru a vedea Roşu şi Negru la treabă şi mai ales pe Nancy. Era o viaţă artistică deosebită. Brandes cînta cu trupa în Mangalia, nu erau chiar în centrul litoralului, şi cu toate acestea Toma venea mereu să-i vadă. Lui Toma îi plăcea mai ales cum prezenta Nancy. Odată a făcut o prezentare... cam aşa: «Şi acum vă prezint cea mai tristă melodie din repertoriul românesc: M-am născut în România». Şi începea să cînte... lumea aplauda frenetic. Bineînţeles că printre cei prezenţi erau şi tovarăşi veniţi din diverse colţuri ale ţării, extrem de graşi şi de înfundaţi la urechi şi care nu suportau muzica tare şi mai ales rockul, ei nimerind probabil din greşeală pe acolo. Protestau şi o făceau într-un mod foarte urît! Tovarăşi! Ce-i asta? Noi îi ziceam lui Nancy să coboare volumul, dar el, în loc să facă ce-i spuneam, mergea la microfon şi spunea: «Tovarăşi, profit de acest moment ca să vă rog din inimă să mă ajutaţi. Avem o mare problemă, nu avem destui decibeli! Cine ne poate ajuta să cumpărăm nişte decibeli?».

Aia rămîneau cu ochii la Nancy, habar nu aveau ce înseamnă ăia decibeli şi credeau că el chiar vorbeşte serios şi se potoleau...”


COJOACE. “Pe vremea aceea era moda hippie şi ei umblau în cojoace colorate, era cu ei şi Cornel Constantiniu. Erau prieteni de la Iaşi. Aveau plete, haine... ce mai scandal! La momentul acela, ei erau cea mai la modă formaţie. Aveau o muzică chiar puţin necomercială, dar foarte bună, erau mai puţin şlăgăroşi decît Phoenixul... dar aveau un succes nebun. Ei aveau proiecte mari. Nancy a vrut să facem o lucrare de rock simfonic la Madrigal, vorbisem deja cu Marin Constantin. Din păcate, prin plecarea lui Nancy proiectul nu s-a mai realizat. El a plecat din ţară necăjit că pe el nu l-au lăsat să iasă cu trupa.”

×