Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sabin Păuţa, mai întîi profesor, apoi colaborator, compozitor şi prieten al celor de la Roşu şi Negru.
Sabin Păuţa, mai întîi profesor, apoi colaborator, compozitor şi prieten al celor de la Roşu şi Negru.
Cu excepţia mezinului Ţăndărică, toţi i-au fost studenţi. Nancy Brandes, Florin Marcovici, Nicky Dorobanţu şi Liviu Tudan, mai tîrziu, au învăţat la Conservatorul George Enescu din Iaşi, în anii ’70. „Eu eram atunci lector universitar, spune domnul Păuţa. Le-am predat atunci Armonie şi Orchestraţie. Prietenia noastră s-a închegat acolo, pentru că eu am început să scriu muzică uşoară la sugestia lor. Ţin minte că odată, la un curs, Nicky Dorobanţu mi-a spus: «Maestre, noi studiem aici şi Wagner, şi Beethoven, şi Brahms, dar dumneavoastră ştiţi ce facem noi la Unirea» (ei cîntau seara la Hotel Unirea, după ora 22:00 pînă pe la 3 dimineaţa. Eu le-am zis: bine, dacă nu vă place ce facem acum, atunci de data viitoare o să vin cu Rolling Stones, The Beatles, Bee Gees... Ei nu m-au crezut, s-a gîndit că este o glumă, dar eu din următoarea săptămînă am început să le predau altceva, am început cu Jimi Hendrix, analiză din lucrări de Hendrix, tipuri de orchestraţie, de armonii şi aşa mai departe.“
NEBUNUL... Aşa că studenţii de la alte cursuri veneau la profesorul Păuţa. „Aflaseră că este un nebun acolo, care, în loc să vorbească de armonia clasică, predă despre Hendrix, The Beatles şi tot aşa. La un curs odată le-am adus nişte versuri scrise de Elena Farago, «Un bun rămas». Le-am scris poezia pe tablă şi le-am spus: aveţi două ore fiecare să scrieţi o melodie de muzică uşoară pe aceste versuri. Evident m-am apucat să fac şi eu acelaşi lucru. Ce a ieşit din mîna lor nu mai ţin minte, cert este că aceea a fost prima mea lucrare de muzică uşoară care s-a cîntat. Am înregistrat-o mai tîrziu cu Cornel Constantiniu şi a fost la vremea respectivă un hit.
Faptul că eu am acceptat să le predau şi altfel de muzică decît ce se preda la Conservator prin 1970 ne-a legat foarte mult. Adevărul este că eu am scris pentru ei, orchestram pentru ei.“
TALENTATI. „Nancy Brandes era un talent extraordinar, continuă profesorul, aşa cum îl ştim, dar la ora aceea ei erau pur şi simplu prea tineri ca să ştie prea multă muzică. Ei lucrau întrucîtva haotic. Fiecare improviza în felul lui. Eu am reuşit cumva să-i adun, făcînd cumva ordine în mintea lor. Toţi erau în felul lor nişte talente extraordinare. Nicky Dorobanţu era un talent ieşit din comun, nativ, era uluitor felul în care improviza la chitară. Liviu Tudan avea realmente talent de compozitor, dovadă că mai tîrziu a scris lucrări excepţionale. Florin Marcovici era la rîndul lui un foarte bun muzician.
Pentru mine a fost o experienţă extraordinară. Ei m-au provocat într-un fel şi m-am apucat să scriu muzică uşoară. Nu eram chiar începător. Cînd eram în liceu am avut orchestra mea, şi cîntam muzică clasică, jazz tradiţional. Pentru asta am şi fost dat afară din liceu, în clasa a X-a.
Roşu şi Negru a fost la vremea aceea cea mai bună trupă din ţară! În anii ’70, Roşu şi Negru cîştiga tot! Cîştiga premii atît ca trupă, dar şi individuale.
După ce a plecat Nancy în Israel, formaţia s-a desfiinţat, am pierdut legătura cu băieţii.“
