x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Roşu şi Negru The Beatles, nu Wagner

The Beatles, nu Wagner

de Costin Anghel    |    08 Sep 2008   •   00:00

Sabin Păuţa, mai întîi ­profesor, apoi colaborator, compozitor şi prieten al celor de la Roşu şi Negru.



Sabin Păuţa, mai întîi ­profesor, apoi colaborator, compozitor şi prieten al celor de la Roşu şi Negru.

Cu excepţia mezinului Ţăn­dă­ri­că, toţi i-au fost studenţi. Nancy Bran­des, Flo­rin Mar­covici, Nicky Dorobanţu şi Liviu Tudan, mai tîrziu, au învăţat la Conservatorul George Enescu din Iaşi, în anii ’70. „Eu eram atunci lector universitar, spu­ne domnul Păuţa. Le-am predat atunci Armonie şi Orchestraţie. Prie­tenia noastră s-a închegat aco­lo, pentru că eu am început să scriu muzică uşoară la su­ges­tia lor. Ţin minte că odată, la un curs, Nicky Dorobanţu mi-a spus: «Maestre, noi stu­d­i­em aici şi Wagner, şi Beet­ho­ven, şi Brahms, dar dum­nea­voastră ştiţi ce facem noi la Unirea» (ei cîntau seara la Hotel Unirea, după ora 22:00 pînă pe la 3 dimineaţa. Eu le-am zis: bine, dacă nu vă pla­ce ce facem acum, atunci de data viitoare o să vin cu Ro­lling Stones, The Beatles, Bee Gees... Ei nu m-au crezut, s-a gîndit că este o glumă, dar eu din urmă­toa­rea săptămînă am început să le predau altceva, am început cu Jimi Hendrix, analiză din lucrări de Hendrix, tipuri de orchestraţie, de armonii şi aşa mai departe.“

NEBUNUL... Aşa că studenţii de la alte cursuri veneau la profesorul Pă­uţa. „Aflaseră că este un ne­bun acolo, care, în loc să vor­beas­că de armonia clasică, predă despre Hendrix, The Beatles şi tot aşa. La un curs odată le-am adus nişte versuri scrise de Elena Farago, «Un bun rămas». Le-am scris poe­zia pe tablă şi le-am spus: aveţi două ore fiecare să scrieţi o melodie de muzică uşoară pe aceste versuri. Evident m-am apucat să fac şi eu acelaşi lucru. Ce a ieşit din mî­na lor nu mai ţin minte, cert este că aceea a fost prima mea lucrare de muzică uşoară care s-a cîntat. Am înregistrat-o mai tîrziu cu Cornel Constantiniu şi a fost la vremea respectivă un hit.

Faptul că eu am accep­tat să le predau şi altfel de muzică decît ce se preda la Conservator prin 1970 ne-a legat foarte mult. Adevărul este că eu am scris pentru ei, orchestram pentru ei.“

TALENTATI. „Nan­cy Brandes era un talent extraordinar, continuă profesorul, aşa cum îl ştim, dar la ora aceea ei erau pur şi simplu prea tineri ca să ştie prea ­mul­tă muzică. Ei lu­crau în­tru­cît­va haotic. Fie­care im­pro­viza în felul lui. Eu am reu­şit cum­va să-i adun, fă­cînd cum­va ordine în mintea lor. Toţi erau în felul lor nişte talente extraordinare. Nicky Dorobanţu era un ­ta­lent ieşit din co­mun, nativ, era uluitor felul în care im­pro­­viza la chitară. Liviu Tu­dan avea realmente ta­lent de compozitor, dovadă că mai tîr­ziu a scris lucrări excep­ţio­na­le. Florin Marcovici era la rîn­dul lui un foarte bun muzician.

Pentru mine a fost o expe­ri­enţă extraordinară. Ei m-au provocat într-un fel şi m-am apucat să scriu muzică uşoa­ră. Nu eram chiar în­cepător. Cînd eram în liceu am avut or­chestra mea, şi cîntam mu­zică clasică, jazz tradiţional. Pentru asta am şi fost dat afară din liceu, în clasa a X-a.

Roşu şi Negru a fost la vremea aceea cea mai bună trupă din ţară! În anii ’70, Roşu şi Negru cîştiga tot! Cîştiga premii atît ca trupă, dar şi individuale.

După ce a plecat Nancy în Israel, formaţia s-a des­fiinţat, am pierdut legătura cu băieţii.“

×
Subiecte în articol: roşu şi negru - 8 septembrie 2008