Parfum de Bucovina

S-a născut la Toporăuţi, pe un meleag îndurerat: Buco­vina cea de dincolo de sârma ghimpată. Urgia războiului i-a ciuntit copilăria. Tatăl său a căzut prizonier ruşilor, iar mi­cu­ţa Sofia, dintr-un copil fără griji care zburda fericit în curtea frumoasei case părin­teşti, a luat drumul sur­ghiunului.

S-a născut la Toporăuţi, pe un meleag îndurerat: Buco­vina cea de dincolo de sârma ghimpată. Urgia războiului i-a ciuntit copilăria. Tatăl său a căzut prizonier ruşilor, iar mi­cu­ţa Sofia, dintr-un copil fără griji care zburda fericit în curtea frumoasei case părin­teşti, a luat drumul sur­ghiunului. S-a mutat la Vicov, cu mama sa. Aici şi-a înfipt rădăcinile. Şi la necaz şi la bucurie, cântecul din vatra strămoşească i-a fost sfetnic bun. O dată cu minunea de a fi mamă, a primit în dar şi un timbru vocal unic, un ambitus inconfundabil. Vocea i-a co­bo­rât cu o terţă. În ton cu glasul său grav, zămislit parcă în umbra deasă a codrilor de fag din Bucovina, interpreta şi-a definit propriul stil. A adoptat o ţinută sobră, autentică, din care nu lipseşte trăistuţa pe care o poartă întotdeauna pe umăr. Sofia Vicoveanca este fără doar şi poate un artist în toată puterea cuvântului. O interpretă în cântecele căreia se oglindesc apele repezi, învolburate ale Sucevei, murmurul tainic, lin al fluierului sau bocetul trist al cavalului. O actriţă care a interpretat ro­lul Vitoriei Lipan, individua­li­zându-se cu personajul, regă­sindu-se în el. Un om sensibil care a pus în poeziile sale o picătură din sufletul său, prea plin, care la un moment dat a dat pe dinafară. Şi-a di­ri­jat emoţiile spre poezie. Poe­­zia vieţii unei nestemate al cărei cântec ne aduce mi­reasma proaspătă a brazilor şi freamătul codrilor Bucovinei.