Cireşul lui Ştefan

Oamenii i-au dăruit la Reghin un Cireş. Un copac ce an de an înfloreşte şi dăruieşte oamenilor fructe atât de dulci. La fel, Ştefan dăruieşte Cântece.

Ecoul glasului ei răzbate în sufletele îndrăgostiţilor de muzică folk. Cu vocea nepereche, Sorina Bloj, acum director al Casei de Cultură din Reghin, încânta cu a sa formaţie "Ecou" sufletele îndrăgostite de muzică fără vârstă. Despre Ştefan vorbeşte cu gingăşie, cu o apropiere sufletească care parcă poate cuprinde pe oricine ajunge să-i citească vorbele.

"Scriu, cu dragoste neostenită şi onoare, despre Ştefan Hruşcă, spirit hărăzit să se nască în zodia acelora care nu trudesc întru «vânare de vânt», ci întreţin focul sacru din vatra neamului lor. Ne-am obişnuit cu toţii să aprindem luminile bradului în "Sara de Crăciun", cu emoţia vălurită de glasul său, colindându-ne - menestrel din poartă-n poartă-mpodobită, mândru purtător al zestrei sacre şi inestimabile a românilor.

Chiar dacă nu mai poate fi separat de "Căciunu' nost", Ştefan Hruşcă rămâne un excepţional interpret de muzică folk, exprimând într-un registru unic, de o sensibilă profunzime, sentimente şi stări încătuşate în cuvintele poeţilor cu care colaborează, şi ale căror versuri le interpretează sublim, îmbogăţindu-le cu inefabilul muzicii sale. Ştefan, prin personalitatea lui scenică, prin talentul pe care-l înmulţeşte la vedere, sub luminile reflectoarelor, transformă arta, din noţiune abstractă în energie vie, capabilă să remodeleze până şi cele mai rigide caractere umane.

Nu odată am fost martor al acestor transformări uluitoare, participând la purificare prin muzică, alături de publicul electrizat.

ARIPI
Nu numai publicul care îl adoră prinde un nou contur, într-un singur corp de lumină, ci şi Ştefan capătă în acele momente aripi de înger, totul în jurul lui emanând blândeţe, iubire, iertare. Totul devine simplu şi cald. Toate lucrurile se redefinesc pe muzica lui, regăsindu-şi starea iniţială. Toate războaiele încetează. Ştefan Hruşcă este cu siguranţă un meloterapeut care continuă lucrarea lui Dumnezeu, vindecându-ne prin harul dat lui.

Prezenţa lui, în calitate de artist şi de prieten, pe scena instituţiei pe care încă o conduc, pune pe umărul unui biet soldăţel întru cultură, ca mine, o tresă cu greutate de căpitan. Spun căpitan deoarece la semnalul meu că «vine Ştefan, preţ de-un cântec», oastea celor ce i se supun întru armonie iese «câtă frunză, câtă iarbă». Prietenii, care îl adoră, îl aşteaptă în fiecare an şi în inima României, la Reghin, cu livada de cireşi în floare (chiar are un cireş al lui), cu înstrăinatele fete din Ieud măritate pe-aici, aşteptându-l ca pe-o zi de sărbătoare, îmbrăcate în costume populare de Oaş, pentru cel mai drag frate al lor, pe care-l ştiu pe de rost, de dor, în cântec." 

Citește pe Antena3.ro

Michelangelo a pictat o femeie bolnavă de cancer în Capela Sixtină. Experţii lansează o nouă teorie revoluţionară

BLÂNDEŢE
"Când apare Ştefan ceasurile în oraş parcă se opresc, şi-odată cu ele şi oamenii, şi anotimpul. Are pentru toţi o vorbă bună, caldă şi calmă. Pentru mine şi pentru prietenii lui din Reghin, Ştefan Hruşcă nu este artistul grăbit să ajungă la «altă cântare», ci fratele bucuros de revedere, care-şi găseşte timp de-o cafea, de-un telefon, de-o poveste, şi chiar de-o-ntâlnire şi numai pentru o îmbrăţişare cu părintele lui drag, la jumătate de drum de osteneală, prin ţară. În aroganţa mea, de biet truditor întru artă, port cu onoare sentimentul că-l am prieten."

Prietenie la distanţă
Deşi nu au ocazia să se vadă prea des, George Nicolescu şi Ştefan Hruşcă se mândresc cu relaţia lor de prietenie. Fost coleg la Cenaclul Flacăra cu Ştefan, George Nicolescu are numai amintiri frumoase despre Hruşcă. "Am auzit de el înainte să-l cunosc, de la nişte emisiuni de folk de prin anul 1981. Ne-am cunoscut prin Cenaclul Flacăra, ca şi colegi iar ulterior ca şi prieteni. Prima impresie pe care mi-a creat-o a fost una de puritate a unui om de 20 şi ceva de ani.

O puritate a unui om care a putut să spună ceva oamenilor care au fost interesaţi să-l asculte. Chiar dacă ne-am văzut rar, el fiind plecat din ţară, eu cred că prietenia a rămas la fel. Pot spune că acest om întotdeauna mi-a inspirat o mare bucurie în a asculta ceea ce înseamnă Maramureşul. Admir ţinutul Maramureşului şi mai ales folclorul moroşan. Ştefan se reprezintă pe sine şi ţinutul din care vine. Pentru mine este o onoare să vorbesc despre Ştefan, un mare artist român. Aş vrea, dacă se va putea, să creez împreună cu el ceva. Nu ştiu ce, dar mi-ar plăcea foarte mult".