Voinţă de fier

O mare cumpănă în viaţa lui Ştefan Iordache. Un moment depăşit cu forţă lăuntrică şi cu sprijinul reputatului profesor doctor Mircea Angelescu.

În 1979 Ştefan Iordache s-a întors grav bolnav dintr-un turneu desfăşurat la Ciudad de  Mexico şi New York. O salvare l-a aşteptat pe pistă la aeroport. A ajuns în comă. A fost dus de urgenţă la spital unde i-a fost pus diagnosticul: hepatită. A rămas internat două luni, apoi, la cerere, soţia, Michaela Tonitza Iordache, l-a luat acasă. Nu-l mai interesa nimic. N-avea voie să coboare din pat. Se simţea neputincios. Întâlnirea cu inimosul profesor doctor Mircea Angelescu i-a redat puterea de a merge mai departe. Boala a fost depăşită. S-a vindecat complet. N-a rămas cu nimic la ficat.

BOLNAV. "Pe Ştefan Iordache l-am cunoscut ca om în 1979, la el acasă, cu ocazia unui consult medical. Îl ştiam dinainte, ca actor, era deja o persoană cunoscută. Am fost chemat de soacra domniei sale, doctoriţa Carmen Tonitza, medic stomatolog, fiindcă, în cursul turneului din Mexic şi din Statele Unite a contractat o hepatită virală de tip B, o formă severă, iniţial icterică. A fost internat la Spitalul Colentina, secţia Infecţioşi... Când l-am văzut acasă m-am speriat. Faţă de actorul suplu care era, dintr-o dată am văzut un bolnav gras, buhăit, speriat, lipsit de vlagă, care din cauza tratamentului care i se dăduse, cu excese de dulciuri şi cortizon şi a faptului că i s-a spus să nu se mişte din pat, câştigase în greutate peste 10 kilograme. I-am oprit acest regim, chiar i l-am schimbat complet. I-am scos dulciurile pe o perioadă, şi i-am spus că trebuie, neapărat, să îşi reia mişcarea. Era la el atunci şi regizorul Dan Piţa, fiindcă îl distribuise în «Bietul Ioanide» şi în «Pruncul, profetul şi ardelenii», unde era nevoie de un actor cu foarte multă vlagă. Iar dragostea lui Iordache faţă de meseria lui de actor a fost uluitoare. I-am spus că trebuie să încerce să dea jos acele kilograme şi să-şi scoată din cap că este condamnat, că nu se va vindeca decât dacă face respectivul tratament cu regimul pe bază de dulciuri. I-am spus că încet, încet, trebuie să înceapă să umble. Cu o voinţă extraordinară m-a ascultat, a avut încredere. Şi, împreună, săptămâni întregi, făceam turul lacului Herăstrău, în mod progresiv, încât în 6 luni a revenit la greutatea normală. A reuşit cu o voinţă deosebită să se facă bine. Şi să intre în rolurile respective. I-a cerut lui Dan Piţa să-l schimbe din «Ioanide», să-i dea altuia rolul dar acesta a refuzat şi l-a aşteptat 6 luni, până a putut să revină", îşi aminteşte prof. dr. univ. Mircea Angelescu.

VOINŢĂ. "Ulterior, l-am luat în control periodic pentru infecţia hepatică. După un an era cu teste hepatice normale. Mai mult decât atât, toate controalele hepatice făcute la zi, timp de aproape 30 de ani, nu a mai avut probleme de ficat. A putut să-şi vadă de filme, de teatru. A ieşit dintr-o hepatită virală severă care putea să-i  fie fatală. A fost un moment de cumpănă din viaţa lui care s-a terminat cu bine. Îmi spunea că i-am salvat viaţa. Dar a fost meritul lui pentru că a luptat cu o boală care poate deveni fatală sau, foarte des, trece în stadiul cronic", adaugă prof. dr Mircea Angelescu.

TRĂIRE

"Era un om admirabil, eram la toate sărbătoririle lui. An de an, la 3 februarie, la ziua lui, chema 50-60 de inşi. Veneau rude, prieteni... Avea foarte mulţi prieteni medici... Era un tip fermecător, până ajungeai la el era destul de greu, dar când îi câştigai încrederea... Era un actor extraordinar. În trei spectacole, Iordache s-a jucat pe el însuşi. În «Astă seară stau acasă», în «Barrymore», şi în spectacolul, «Ecaterina cea Mare». A fost excepţional în «Richard al III-lea» unde a cerut să aibă o salvare. Prin actul II-III se ducea în colţul scenei şi bea apă. Avea tub de oxigen. A slăbit două-trei kilograme în piese precum «Hamlet», «Richard al III-lea»..."

ACT EROIC

"La începtul anului au început repetiţiile la «Ecaterina cea Mare» în regia lui Cornel Todea. Avea rol principal alături de Maia Morgenstern. În lunile ianuarie-februarie nu prea se simţea bine. În luna martie în urma unor analize de sânge i s-a pus diagnosticul de leucemie mieloidă acută şi a trebuit să întrerupă repetiţiile. Dar el era preocupat ce să facă cu spectacolul. Ulterior i s-a spus că poate merge la repetiţii. Să încerce. A reluat repetiţiile, a făcut eforturi deosebite. Paralel cu tratamentul a reuşit să susţină premiera. A fost extraordinar în acel rol. Era aşa cum l-am văzut în «Barrymore». La premieră am fost în culise să-l văd. Era frânt de obosit, mai ales că la premieră cortina a fost trasă de vreo 10 ori, dar era bucuros, mulţumit", accentuează prof. dr Mircea Angelescu.