Drumul comediei...

Un text scris special pentru Tamara Buciuceanu-Botez de apreciatul dramaturg Adrian Lustig: Nepotu'. Regia? Are o semnătură unică: Horaţiu Mălăele.

A petrecut peste 50 de ani pe scena... "dureros de dulce" a teatrului. Fiecare rol a însemnat o părticică din destinul său. De fiecare dată când a urcat pe scenă a simţit... emoţia sunetului de palme: aplauzele publicului său. A jucat în nenumărate piese de teatru ori filme în care pur şi simplu am iubit-o: Tamara Buciuceanu-Botez. De-a lungul timpului a creat personaje celebre, dar nu aş enumera nici un rol pentru că fiecare are locul său... binemeritat. Indiferent că are cinci replici sau pune stăpânire pe întreg spectacolul, Tamara Buciuceanu-Botez rămâne pentru sufletul nostru stăpâna comediei româneşti.

MĂTUŞA FLOAREA. Şi totuşi vom vorbi despre rolul din... "Nepotu'", în care Tamara Buciuceanu-Botez este Mătuşa Floarea. O piesă, aşa cum am amintit mai sus, scrisă de apreciatul dramaturg Adrian Lustig special pentru Tamara Buciuceanu-Botez. O piesă care a primit minute în şir de aplauze... O piesă după care actorii au revenit pe scenă de mai bine de 10 ori: "Este un rol de referinţă... Piesa scrisă de Adrian Lustig este foarte ingenioasă. Am considerat că trebuie să fac un rol pe care să îl înţeleagă şi cel care are foarte multă carte şi cel care are mai puţină carte... În piesă, această fiinţă este redată totuşi ca o victimă a societăţii în care a trăit. Am alături de mine un actor foarte talentat, din generaţia tânără, Şerban Pavlu, care îmi este partener. Ne-am ataşat extraordinar, exact ca şi cum el ar fi nepotul meu şi eu sunt mătuşa lui", spunea artista.

FERICIREA E PENTRU CEI BOGAŢI?! El, nepotul, este un actor plecat să-şi încerce norocul la Hollywood... dar care se întoarce în România pentru a-şi vizita mătuşa care l-a crescut. Bolnav de SIDA, dependent de droguri şi homosexual... acesta este preţul succesului plătit în Ţara Făgăduinţei! În Ţara tuturor posibilităţilor. Mătuşa este o fostă activistă de rang înalt, plină de nostalgii din Epoca de Aur care trăieşte acum din amintiri, în sărăcie şi singurătate, dar se descurcă. O comedie amară, în care mătuşa Floarea şi Nepotu' au amuzat publicul prin naturaleţea cu care au interpretat trăirile personajelor. În fapt, piesa creează dramele a două persoanje, fiecare de altă factură, dar prezentate cu atâta umor şi talent încât savurezi fiecare clipă şi fiecare replică mai ales pentru trimiterile evidente la epoca în care nu puteam spune lucrurilor pe nume. Şi mai ales pentru că de fiecare dată când vedem sau aflăm de o piesă regizată de Horaţiu Mălăele şi rolul principal Tamara Buciuceanu-Botez... ne dorim să mergem la teatru! Iată ce spunea Horaţiu Mălăele despre marea personalitate a Tamarei Buciuceanu: "Robustă ca o locomotivă germană, puternică şi violentă ca bomba de la Los Alamos, mieroasă sau mieunată ca pisicile desenelor animate, frumoasă cât s-a putut, sperioasă şi piţigăiată, melancolică sau tandră ca filmele indiene, dansantă şi ţopăitoare, când cele de vârsta ei s-au vândut de mult resemnării, cântând în falset ca mine sau pe bune ca Frank Sinatra, imprevizibilă ca ziua de mâine, Tamara Buciuceanu este o imensă uzină plutitoare pe oceanul artelor atât de dramatice, o minune singulară, născută anume să ne uluiască".

O CARIERĂ IMPECABILĂ
De doamna Tamara Buciuceanu mă leagă primul contact cu Teatrul de Operetă, unde dumneaei m-a dus acum mulţi ani să montez un spectacol, care să constituie şi revenirea dumneaei pe această scenă unde a jucat 9 ani. Din păcate, directorul de atunci, Amza Săceanu, a refuzat propunerea noastră... Dacă ar fi să vorbesc despre actriţă, aş începe cu omul. Pentru că această carieră de 50 de ani, impecabilă, exemplu de corectitudine artistică şi de profesionalism, nu putea să existe dacă în spate nu se afla un om care să aibă criterii şi un sistem al valorii bine pus la punct. Şi acum, după 50 de ani de carieră în care a jucat tot ce se poate juca, doamna Tamara îşi notează şi face schiţe la repetiţii cu plantaţia de decor, lucrează acasă textul, îl rescrie pe caiet, e atentă la indicaţii şi le respectă, ducându-le evident mai departe, cu un instinct şi un talent rar. Nu spun că e simplu de lucrat cu dumneaei. Sunt convins că nici pentru colegi, deoarece este foarte greu când se află pe scenă să mai vezi şi altceva. Dar acesta este mirajul teatrului şi acesta este şi sensul său subtil - de a primi de la marii transmiţători de emoţii stările lor, de a percepe energiile lor puternice, de a te transpune, cu ajutorul lor, pentru o clipă  în pielea personajului şi de a participa la situaţia de viaţă propusă. În mod real, numai marii actori reuşesc să te facă să te transpui. La restul asişti. Cu ei, participi. Aceasta este diferenţa. (Răzvan Ioan Dincă)

"Piesa scrisă de Adrian Lustig este foarte ingenioasă. Am considerat că trebuie să fac un rol pe care să îl înţeleagă şi cel care are foarte multă carte şi cel care are mai puţină carte..."
Tamara Buciuceanu-Botez