Folkstaruri şi praf de zeitate

I-am provocat pe cei doi artişti să se uite în "adâncurile" fiinţei lor şi să ne povestească ce au găsit, dar să şi merite aflat despre "miezul" lor.

Din această experienţă a ieşit un portret demn de pus în ramă. Primul tablou cu "ţapinarul" Cosmin Covei: "Vocea gravă, vocea care vă spune la începutul fiecărui concert bună seara, dragi intelectuali! Ne bucurăm că aţi venit cu toţii! Fie că sunteţi 400 în Club A, fie că sunteţi 4.000 la Sala Palatului. Sunt poet monoton, regizor, interpret, filosof, psiholog, comediant... Sunt ce vrei tu să fiu.

Şi cu Tănase fac muzică, teatru pe chitară, folk alternativ, tragedie, comedie, stand up comedy, sit down comedy, folk up comedy. Facem ce vrem noi, iar tu ne asculţi, ne placi, ne urăşti, ne iubeşti..., orice, numai nu ne spune că-ţi suntem indiferenţi. Nu ai cum să-mi spui asta mie, pentru că eu sunt un băiat sensibil, cu reale şanse de a deveni legendă. Pentru că tot, absolut tot ce visez se îndeplineşte.

Am visat să fiu pe aceeaşi scenă cu Alifantis, Baniciu, Andrieş. Am visat să-l ascult live pe Cohen. Am visat că voi sărbători cu Ţapinarii 50 de ani de existenţă. Tot ce visez se adevereşte. Asta pentru că sunt un om dintr-o bucată care vă propune o relaţie de lungă durată bazată pe discuţii libere. Dragi părinţi, lăsaţi copiii să vină la Ţapinarii! Vor avea ce învăţa de la noi, intelectualii! Sunt Cosmin Covei, spuneţi-mi simplu folkstar!".

Cel de-al doilea tablou cu "ţapinarul" Adrian Tănase: "Cine sunt eu? Aveam o poezie pe la 16 ani: «Un praf iluminat care se crede zeitate». Mi se pare ciudat acum că mi-e greu să vorbesc despre mine, pentru că în mare parte cam asta fac. Vorbesc despre mine, cânt despre mine, scriu despre mine. Am o relaţie foarte bună cu mine. Cu toate astea, nu sunt un om interiorizat. Dimpotrivă, dacă mă prinzi în toane bune, vei descoperi că vorbesc foarte mult.

Şi mai ales despre lucrurile care-mi plac. Îmi place istoria, îmi place genul Heroic Fantasy. Trupa mea preferată e Black Sabbath sau W.A.S.P. Sunt calm de obicei, dar când mă enervez nu e bine să stai pe lângă mine. Urăsc cifrele şi nu le-am înţeles niciodată. Am mereu o nelinişte interioară, iar noaptea adorm greu. Mă trezesc şi mai greu dimineaţa.

Trei după-masă mi se pare că e dimineaţă. Îmi place să scriu, să cânt, să joc teatru şi cred că am talent. Cânt în orice condiţii şi mă laud cu asta. Este şi adevărat. Am cântat şi după trei nopţi nedormite. Cred în Dumnezeu, sunt creştin ortodox, botezat şi cununat, dar credinţa mea transcende limitele impuse de dogmă.

Cred într-o fiinţă superioară, imaterială. Cred în mine foarte mult şi mai cred că artiştii reprezintă ultima redută de credibilitate. Am făcut multe prostii în tinereţe, dar acum m-am aşezat la casa mea. Sunt căsătorit, fericit, îmi iubesc la nebunie jumătatea blondă. Cred în muzică, în cuvânt, în notă".