Formula lui magică

Tudor Gheorghe şi Vasile Menzel, doi oameni deştepţi. Altfel de ce ar fi părăsit părul prost capul bun?

Tudor Gheorghe şi Vasile Menzel, doi oameni deştepţi. Altfel de ce ar fi părăsit părul prost capul bun?

Au fost colegi de facultate, printr-o imprejurare oferită de incăpăţănarea unor profesori prea exigenţi. "Eu sunt cu doi ani mai mare decăt Tudor, dar s-a intămplat să fiu dat afară, din cauza absenţelor. Am revenit, intrucăt Institutul de Actorie mă trimitea, impreună cu frate-miu, să-i facem publicitate căntănd. Deşi preşedintele de sindicat le spunea profesorilor să nu mă treacă absent pentru că lipseam motivat, unii nu inţelegeau. Şi uite-aşa m-am trezit exmatriculat." Tudor Gheorghe era student la clasa Eugeniei Popovici, artisit emerit. "Era un tip foarte drăguţ, inalt, cu părul vălvoi. Dar in scurt timp părul prost a părăsit capul bun! Aşa am păţit şi eu. Ce mai, suntem doi oameni deştepţi", spune răzănd Vasile Menzel.

CALEA DREAPTĂ. Au jucat doi ani impreună. Dar anii i-au şters lui Vasile din memorie piesele in care a impărţit scăndura cu colegul său, Gheorghe. "Imi amintesc doar de «Mielul turbat» şi de faptul că intr-una din piesele pe care lucram la clasă el trebuia să cănte la chitară. Tudor era pasionat şi tot umbla cu chitara pe la şcoală. L-am intrebat dacă ştie să cănte la ea. «Nu ştiu, Pasi». «Păi, hai să te invăţ!» Practic, eu i-am pus chitara in braţe să cănte. Prindea destul de repede", povesteşte Vasile Menzel.

Toţi rădeau de Gheorghe cănd il vedeau prin subsolurile teatrului, prin toate coclaurile, zdrăngănind la chitară. Dar el işi căuta drumul pe care mai apoi l-a transformat in cale regală.

"După ce am absolvit Academia de Teatru din Bucureşti, m-am intors la Craiova" - povesteşte, la răndul lui, Tudor Gheorghe. "Am inceput ducănd tava, făcănd figuraţie. Eram persiflat uşor de actorii mari şi a răsărit in mine dorinţa de a demonstra regizorilor şi colegilor mai in vărstă că altceva exista in copilul de 21 de ani. Am vrut iniţial să fac un spectacol in care să recit, dar nu aveam nici fizicul lui Septimiu Sever, nici glasul lui Vraca." A găsit formula miraculoasă, care continuă să debusoleze, pentru că nimeni nu ştie unde să-l incadreze. "Cred că marii tragedieni, Sofocle, Euripide, căntau tragedia, nu o povesteau. De aici am pornit şi eu, incercănd să aduc poezia la forma ei primară, poezia-căntec", a dezlegat Tudor Gheorghe enigma.

GLĂSCIOR MODEST. "Face muzică populară pe genul trubadurului. E o formă aparte! Nu poţi să-l pui pe Tudor Gheorghe alături de căntăreţii de muzică populară. El este altceva. A fost criticat că la chitară căntă lucruri simple, că n-a evoluat. Eu spun că bine a făcut! Dacă s-ar fi perfecţionat, s-ar fi stricat. N-ar mai fi existat acea naturaleţe care te atrage la el. Menestrelul, trubadurul, recitatorul Tudor Gheorghe… Ce frumos sună!", socoteşte Vasile Menzel. "Nu ştiu dacă am avut cine ştie ce mare talent. La inceput, aveam chiar un glăscior modest. Cu munca insă am reuşit să ajung la performanţele profesioniste la care sunt acum", ii continuă parcă Tudor Gheorghe declaraţia. "Genul pe care il fac nu-l face absolut nimeni. Mi s-a spus că reprezint muzica folk, etno, dar n-are nici o legătură. Nimeni n-a inţeles că Tudor Gheorghe nu este decăt un tălmăcitor al versului romănesc."

Primul care l-a inţeles totuşi a fost Eugen Barbu: "Tudor Gheorghe are o memorie fenomenală şi asta explică cum a putut să indeplinească raptul fără a trezi bănuieli, pentru că, atăt căt ii ştim, bătrănii lăutari cad la bănuială cănd sunt fotografiaţi pe hărtie. Intr-o emisiune am putut auzi de la acest menestrel varianta cea mai cutremutrăroare a «Mioriţei» şi nişte căntece haiduceşti cum nu mai aflasem".

"A fost criticat că la chitară căntă lucruri simple, că n-a evoluat. Eu spun că bine a făcut! Dacă s-ar fi perfecţionat, s-ar fi stricat. N-ar mai fi existat acea naturaleţe care te atrage la el. Menestrelul, trubadurul, recitatorul Tudor Gheorghe… Ce frumos sună!"

Vasile Menzel