Dacă fiecare cetăţean al României ar face la nivelul său de competenţă ceea ce face Tudor Gheorghe cu muzica sa, atunci PIB-ul nu ar mai fi atât de jalnic.
La 63 de ani, artistul îşi petrece trei sferturi din viaţă prin turnee. Este singurul artist care, atunci când vine cu ceva nou, acel ceva nu este o nouă piesă, ci un nou concert. Am putea spune că repertoriul lui Tudor Gheorghe este alcătuit din spectacole, nu din melodii. În 40 de ani de slujit scena, truverul a căpatat credit nelimitat. Publicul îi semnează oricând cecuri în alb, prin simpla promisiune a unui nou spectacol. Ştie că nu va fi minţit.
Totodată, artistul este conştient că dacă o singură dată va trişa va pierde pe loc tot ceea ce a câştigat. Dacă, prin absurd, lui Tudor Gheorghe i s-ar năzări să propună un concert în care să interpreteze cartea de telefoane sau mersul trenurilor, publicul ar plăti bilet doar din curiozitate să vadă ce le-a mai pregătit „vrăjitorul". Oamenii nu şi-ar pune întrebarea dacă artistul a înnebunit sau îşi bate joc de ei.
Evident, nici lui nu i-ar trece prin cap să-şi păcălească discipolii. Şi dacă, aşa cum spuneam, ar pregăti un spectacol cu mersul trenurilor, el chiar l-ar face. Căci este conştient de sine, de valoarea lui şi de misiunea lui. Iar aceasta din urmă nu este deloc uşoară. Tudor Gheorghe este unul dintre puţinii artişti români care nu glumesc cu ideea de conştiinţă naţională. El este angajat cu contract etern în slujba poporului român.
Citește pe Antena3.ro