A ars intens şi a dispărut

Pentru Lucia Sterian, Vali a fost un bun partener. S-au potrivit ca spirite şi nu şi-au făcut viaţa amară unul altuia.

În 1976, Lucia şi cu Vali se căsătoreau. Un an mai târziu venea pe lume Oliver, copilul lor. Prima dată când s-au conştientizat ca existenţe a fost la Balul Bobocilor, dat fiind că au absolvit aceeaşi facultate. "Participam la concursul de Miss, iar Vali bătea la tobe în trupa de fete Catena. Eram disperată pentru că la o probă a concursului băiatul care trebuia să îmi ţină tava ca să curăţ un cartof prezenta programul şi a întârziat. Organizatorii au dat drumul la probă, iar eu nu aveam ajutor. Şi atunci, amuzat, Vali a coborât şi mi-a ţinut tava", spune doamna Sterian.

LA TREABĂ! Lucia s-a apucat să organizeze festivalurile Universităţii. "Decanul mi-a spus: «Ia cheamă-l şi pe Sterian, că pe la facultate nu prea trece, măcar să ne ajute cu festivalul». L-am sunat, l-am trezit din somn, stătea în gazdă pe Tudor Arghezi, şi cu tupeu i-am zis că ar trebui să vină să-şi ajute facultatea, să ne facă şi nouă un grup folk şi dacă poate să ne mai ajute la celelalte probe." Şi a venit. "A fost încântat. Am şi cântat cu el şi cu un mic grup. Ne-a luat cu el la Cenaclul Flacăra."

Vali a renunţat la logodnica lui din acea vreme şi a început să o curteze pe cea care urma să-i devină soţie. "Mă conducea de la Universitas, care era dincolo de Cişmigiu, până acasă. Părinţii mei erau destul de severi şi aveam oră fixă. Pe el nu-l deranja. «La cât trebuie să fii acasă?», «La nouă.», «Te duc la nouă».

MOMENTUL. Într-o zi mi-a zis: «Ştii ce, dacă te măriţi cu mine, îţi promit că o să te ţin ca pe o regină!». Am înţepenit când am auzit, eram chiar în faţa blocului, pe trotuar. Mă gândeam dacă e o glumă. Şi uite aşa m-am căsătorit. Eu aveam 22, iar el 24." Un an mai târziu, în 1977, a venit pe lume Oliver. "El aştepta în acelaşi timp copilul care întârzia să se nască şi o chitară pe care trebuia să i-o aducă Dida Drăgan din Germania. Ce clipe frumoase trebuie să fi trăit el atunci." Numele băiatului i l-au pus inspiraţi de figura unui folkist în devenire care venea des la Vali să-l înveţe. Era din Călăraşi. A plecat la un moment dat acasă şi a avut un accident de maşină în care a decedat.

CASNIC. "Tulburător de neaşteptat, Vali a fost un tată desăvârşit. Cot la cot cu mine schimba scutece, spăla scutecele, ştia să croiască, să  coasă la maşină. Broda. Gătea. Nu-i plăcea să meargă la cumpăraturi. O singură dată a ieşit cu mine să cumpărăm nişte gogoşari că l-am bătut la cap să punem şi noi, şi ne-am întâlnit, din nefericire atunci pentru mine, cu Dida, care când l-a văzut a zis: «Tu, un artist internaţional, o valoare, cari gogoşari?!». Erau Fecioare amândoi, aveau compatibilităţi. Atunci el a trântit rucsacul ăla şi a zis: «Pe mine să nu mă mai scoţi niciodată în piaţă». Şi îmi dădea bani de taxi să mă descurc."

ÎNŢELEGERE. În Vali, Lucia a găsit un foarte bun partener. Aveau aceeaşi formaţie, aveau ce discuta. "Ne-am potrivit ca spirite, nu ne-am făcut viaţa amară unul altuia absolut deloc. Era şi filozof, şi bun poet. Toate textele lui aveau tâlc, avea şi un simţ al scenei. Te electriza, nu puteai să stai pasiv. Spunea el ceva, ridica tonul, nu se putea să nu-l remarci. Plângea o dată cu cântecele lui. Bun chitarist, l-a ajutat ştiinţa lui de instrument. Era autodidact. Lună de lună progresa, pentru că încontinuu studia. Un om cu adevărat remarcabil."

INSPIRAŢIE. Despre artist s-a spus că era o oglindă a socialului, a vieţii pe care o ducea: nemulţumirile, frustrăriile, interdicţiile care se purtau în ultima parte a regimului comunist. "Toate astea îl mobilizau în mod deosebit şi ceea ce avea iar spectaculos... un soi de curaj care de multe ori pe mine personal mă punea în situaţia de a-mi fi frică. Îmi era frică de telefoane, de Securitate. Pe «Antirăzboinica» erau nişte texte frumos voalate, dar el le povestea: «Măi, ştiţi, uite, cântecul ăsta apare de dragoste, dar uite de fapt la ce se referă el!». Zbura vorba... Revoluţia a fost şi pentru el o sursă inepuizabilă de speranţe, de reînvieri spirituale, cânta zi-lumină în Piaţa Universităţii. Eu primeam tot felul de telefoane de ameninţare, noroc că am simţul umorului şi sunt şi eu destul de curajoasă, mi-a zis una într-o seară: «Ai să ţi-l primeşti acasă cu picioarele-nainte!», «Ei, dacă îmi promiţi chestia asta chiar mă bucur că încerc să scap de el de câţiva ani şi nu pot!». Şi de atunci nu a mai sunat."

DEZAMĂGIRI. Doamna Sterian mărturiseşte că în ultimii ani de viaţă lui Vali i-a fost un pic greu pentru că s-a schimbat societatea. "El, idealist cum era, a avut nişte crezuri politice, a participat cu prietenii lui de atunci la toate campaniile, l-a iubit foarte mult pe Emil Constantinescu, a crezut foarte mult în el, era pătimaş ca în toate. Era un tip de justiţiar, care credea în părerile lui de bun simţ şi care nu înţelegea de ce lumea e atât de perversă şi atunci se retrăgea. Incontestabil, nu a trăit degeaba! A încheiat ceva. A ars intens şi a dispărut. A văzut America, ăsta a fost visul lui, a fost la Londra, a cântat pe scenă cu Cliff Richard, cu Joan Baez... Îmi pare rău că nu a apucat să vadă prea multe din cariera lui Oliver care a urmat", încheie Lucia Sterian.