Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un caiet studenţesc. Articole decupate din ziare sau fotografii inserate "tapetează" fiecare pagină.
Povestea scrisă şi ilustrată a unei vieţi dedicate muzicii. Debutul, ascensiunea, succesul... Aproape totul e cuprins în paginile îngălbenite ale caietului studentului de atunci, Valeriu Sterian. O… enciclopedie. O selecţie realizată cu grijă, care începe cu o imagine: o fotografie alb-negru, format mic, în centru: Valeriu Sterian şi chitara sa (foto). Primul articol aduce în prim-plan debutul artistului din 1971, consemnat în paginile ziarului Viaţa Buzăului din luna februarie a aceluiaşi an. Trei rânduri subliniate cu stiloul într-un articol de jumătate de pagină şi o fotografie uşor mişcată de fotograf, în care distingem patru tineri: formaţia "Copiii florilor", o "prezenţă adolescentină şi agreabilă" la festivalul de muzică uşoară desfăşurat la Râmnicu Sărat. A fost începutul. Din patru au rămas doar doi. Vechi prieteni, Valeriu Sterian şi Carmen Marin, "ambii de sex masculin" după cum sublinia revista Flacăra, au constituit în 1972, la începutul studenţiei lor, cuplul "Vali şi Carmen" cucerea publicul ascultător cu muzica aflată pe atunci la modă – "valul" Beatles. Melodia "Nopţi" le-a adus premiul pentru compoziţie la Festivalul "Primăvara Baladelor" – 1973. Aceeaşi melodie îi clasează în topurile săptămânale de muzică uşoară. Vor debuta apoi într-una din primele ediţii ale Cenaclului Flacăra, prezentând mai multe piese antirăzboinice, "Nopţi" devenind una dintre piesele de rezistenţă ale Cenaclului.
NOI SPECTACOLE. În noiembrie 1973 Carmen Marin se retrage. Vali Sterian va forma un nou cuplu folk. I se alătură Carmen Cula, de această dată de sex feminin, fostă chitaristă bass a grupului "Catena". Coincidenţa numelui a dus mai departe formula Vali şi Carmen. Împreună vor cânta în numeroasele spectacole susţinute în Cenaclu, iar apariţiile lor remarcabile sunt consemnate în paginile revistei Flacăra. O scurtă perioadă Vali n-a mai activat în Flacăra, dar în primăvara anului 1975 s-a alăturat din nou iubitorilor de cultură, de frumos, coordonaţi de marele poet Adrian Păunescu. De această dată singur însă cu aceeaşi dăruire, stăpânind deopotrivă lirismul unei alese sensibilităţi şi subtilitatea ironiei. Intervenţiile sale în spectacole nu treceau vreodată neobservate. Microrecitalurile pe care le susţinea cuprindeau o poezie gravă, uneori cu accente duioase şi melancolice, alteori cu o acidă ironie şi un dulce umor. În 1976, în programul numărul 8 al Cenaclului Flacăra este realizată "cartea de vizită" a artistului Vali Sterian: "Născut în 1952, la Râmnicu Sărat. Unul dintre cei mai vechi şi fideli membri ai Cenaclului. «Mica Publicitate», «Nopţi», «Educaţie prin cântec», «Problema e una», «Cu iubirea de moşie» sunt câteva din compoziţiile sale pe versuri proprii şi ale lui Adrian Păunescu şi Ion Horea". Un interpret cu o voce pură, tandră, cu forţă şi cu o ironie demnă de lăudat, în recitaluri de excepţie.
ÎN TOP. Vali Sterian a adunat între paginile caietului său ceea ce presa a notat de-a lungul timpului. Clasamentele muzicale realizate de publicaţii precum Săptămâna, Universitas, Viaţa Studenţească, Flacăra sau Tribuna. Câte un rând-două în care se amintea despre prezenţa sa la anumite spectacole sau concursuri. "Omul cu chitara", în acelaşi timp autor al versurilor multora dintre piesele pe care le-a interpretat cu dăruire, a intrat de la început în inimile iubitorilor de muzică, iar succesul său a crescut în ritmul apariţiei unui cotidian. Tot în acest fel, rândurile dedicate în cronicile de specialitate din ziare s-au înmulţit. De la o simplă menţionare a numelui la un amplu interviu cu şi despre "muzica tânără". Veşnic tânără, interpret Vali Sterian.
TINERAMA MAGAZIN. 20-26 februarie 1996: o pagină de revistă cu un amplu interviu şi o mică ştire-trimitere pe pagina întâi: "Valeriu Sterian: «Artistul român nu de glorie duce lipsă, ci de bani!»" Un mare adevăr care încheie caietul în care Vali Sterian a adunat o mare parte din articolele care i-au fost consacrate de presă de-a lungul vremii. Un caiet studenţesc cu coperţile cândva de un verde pal, astăzi uşor îngălbenite pe la colţuri, îţi dezvăluie un adevărat Univers enciclopedic ce îl dezvăluie pe Vali Sterian cel din studenţie şi mai apoi artistul cu aer rebel, cu suflet frumos, care a ştiut să spună lucrurilor pe nume. A trăit aşa cum a simţit. A luat atitudine atunci când a simţit că este nevoie, prin muzica pe care a interpretat-o. "Dacă e să-mi spun răspicat părerea, afirm că mă preocupă îmbinarea subtilă a muzicii cu textul. Pentru asta trebuie muncă. Eu lucrez cam doi-trei ani la un cântec", mărturisea Vali Sterian într-un interviu acordat în toamna anului 1979. În 1981, Vali Sterian a creat "Compania de Sunet", formaţie care să-l acompanieze. Şi asta pentru că a simţit nevoia de o schimbare. De o noutate pentru că niciodată nu i-au plăcut "modelele, reţetele". "Mi-am dorit întotdeauna ceea ce fac, să reprezinte în totalitate fiinţa mea, să-şi reverse preaplinul trăirii în cântece patetice, uma-niste şi, bineînţeles, de un impecabil aspect calitativ. Mi-a plăcut să cred că maxima sinceritate a transmiterii unui mesaj direct îşi dă mâna în cântecele mele cu zestrea muzicală a poporului, cu bogăţia lui de sentimente", spunea despre muzica pe care o interpreta artistul, într-un interviu acordat Gazetei Gorjului în ianuarie 1988.
Revoluţia din 1989 l-a găsit neschimbat. Poate doar uşor grizonat, dar cu spiritul la fel de tânăr. N-a stat pe gânduri şi a mers în bătaia gloanţelor în Piaţa Universităţii. Acolo şi-au dat întâlnire mai mulţi artişti. Unii s-au ţinut de cuvânt, alţii, nu. I-a fost teamă, dar lozincile anticeauşiste scandate cu forţă, din întreaga fiinţă a celor care se aflau acolo i-au dat tărie. I-au alungat frica. La 25 decembrie 1989 piesa "Nopţi" (cunoscută publicului şi sub denumirea "Doamne, vino Doamne!") răsuna pe postul Televiziunii Române Libere. Devenise un simbol pentru întreaga ţară. Nu mai exista cenzura. În 1990 s-a implicat în fenomenul Piaţa Universităţii. Din acelaşi motiv care l-a scos din casă la 21 decembrie 1989: a crezut mai bine, în tăria cuvântului şi a muzicii cu mesaj.
SIMBOL. Graniţele României abia deschise îi aduceau alături în seara de 26 ianuarie 1990, în holul Hotelului Lido, pe Vali Sterian şi pe patru dintre cei mai apreciaţi artişti norvegieni: Kine Hellebvst, Age Aleksandersen, Steinar Albrigsten şi Fivind Elgens. Cei patru oaspeţi şi-au acordat în grabă instrumentele, l-au "încadrat" pe Vali Sterian şi împreună au început să interpreteze în română şi norvegiană "sfâşietoarea" piesă "Nopţi", într-un spectacol creat în câteva minute, îndelung aplaudat de un public spontan.
A cântat piese cu mesaj. O muzică pentru "idealuri înalte, curate, care să ajungă direct la inimă", după cum spunea însuşi artistul. O muzică redată simplu şi direct, un "îndreptar pentru a putea rămâne noi înşine, pentru a ne păstra puri şi nealteraţi, pentru a vibra la tot ce-i bun, înălţător şi frumos". Sunt cuvintele lui Vali Sterian care n-a încercat vreodată să-şi trişeze publicul, l-a respectat cântându-i aşa cum a simţit, fiind în orişice secundă şi cu orice risc el însuşi.
