x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nu se lăsa

0
Autor: Silvana Chiujdea 03 Noi 2008 - 00:00

"Vali nu era un tip care să vrea «să se dezbrace» în faţa tuturor. Pe scenă vedeai cum e el ca artist", spune Mişu Cernea.



Mişu Cernea a urmărit traseul artistic al lui Vali încă de la debutul său pe scenă, în ’73, la Universitas. "Noi, Sfinx, aveam sala de repetiţii acolo. După ce s-a lansat, a reuşit să facă şi el rost de o sală de repetiţii, tot acolo. Era destul de simplu să ne împrietenim, pentru că eram toată ziua împreună. Imediat după perioada Vali şi Carmen, şi-a făcut o trupă de acompaniament, Compania de Sunet. Îl luam peste tot cu noi în turnee să cânte în deschidere." Prietenia lor a fost facilitată şi de faptul că era perioada hippie şi "eram foarte atinşi şi influenţaţi de tot ce se întâmpla, eram la curent cu tot ce se întâmpla. Legăturile între oameni erau mult mai strânse. Spiritual, nu conta deloc munca de partid sau ce încercau să ne bage pe gât. A fost o perioadă de o mare emulaţie în toate zonele culturii".

NIMIC NU-I IMPOSIBIL. Mişu Cernea îi admira lui Vali tenacitatea extraordinară.
"Se ţinea cu dinţii de ce avea de făcut. Extrem de talentat, sensibil, orgolios – nu e de admirat –, dar în anumite momente ai nevoie şi de orgoliu să poţi să treci peste hop-uri. Îşi propunea o ţintă şi până nu o atingea, nu se lăsa. Tot ce a făcut a fost aşa. De exemplu, o chestie foarte importantă pentru el şi care a contat a fost Studioul B’Inişor. Când a reuşit să-l facă, să-l pună la punct, să lucreze muzicieni pentru el a fost un salt extraordinar, şi calitativ, şi ca poziţie. A refăcut toată muzica lui, a reimprimat... Zi şi noapte era acolo. Un loc unde să stea, să fie lăsat în pace să lucreze pentru el şi pentru alţii. Mai ales pentru tineri. Talentul a reuşit să îmbine muzicalitatea lui cu tehnica."

ŞOBOLANUL. În turnee, era o atmosferă extraordinară. "Aveam tot felul de glume... am avut un spectacol la Tulcea pe care ni-l povesteam între noi des, unde la începutul spectacolului cânta tot felul de piese şi noi am ajuns la un moment dat să facem atmosferă. Veneam şi treceam prin spate, treceau nişte umbre, stingeam lumina, deşi nu făceau parte din spectacol. Eram eu, Bibi, Dan Aldea şi treceam aşa obosiţi, el ne vedea şi cânta şi, la un moment dat, s-a dus în culise când cântam noi şi a găsit un motoroi de şters păianjenii şi l-a băgat pe sub o cortină, pe sub fundal, pămătuful ăla mare şi l-a băgat sub piciorul lui Bibi. El a crezut că e un şobolan şi s-a speriat. Vali a ridicat de motoroi în aşa fel, încât l-a scos pe Bibi de pe scenă. Pe scenă nu era prea multă lumină şi nu puteai să vezi bine anumite lucruri."

UN TIP PLĂCUT DE OAMENI

Vocalistul şi instrumentistul Mihai Petrescu îşi aduce aminte de Valeriu Sterian ca de un tip care îi schimba pe oamenii de lângă el. Pe Petrescu l-a schimbat.... "Pe Vali l-am cunoscut prin ’85. Participa în comisiile de jurizare la diferite festivaluri rock din ţară. Cântam cu formaţia Flori de Crin, din ’85 până în ’90, când am plecat la Compania de Sunet. Când ne-a jurizat, lui Vali i-a plăcut de mine şi de toboşar, de Radu Gheorghe. Amândoi am cântat în perioada ’90-’94 în Companie".

FLOTĂRILE POT DĂUNA GRAV PROŞTILOR
Lui Mihai Petrescu îi vin în minte tot soiul de amintiri. Care mai de care mai plăcute şi mai amuzante. Oricum, pentru solist, Sterian rămâne un farsor de excepţie! "Eram odată la Iaşi, prin ’90-’91 într-un local. Pe lângă noi era un ziarist. Era un tip care făcea culturism, se iubea foarte mult. Stătea pe lângă masa noastră şi se tot fălea pe acolo. Vali s-a uitat în ochii mei şi mi-am dat seama că îi pregăteşte ceva ziaristului. Tipul tot zicea că face 10 flotări, 50... 100 de flotări! Pe lângă noi, o grămadă de oameni atenţi. Asta se tot dădea în spectacol. Eu, lângă Vali, un tip solid, aşa mi-e conformaţia, solidă. Vali se uită la tip şi-i zice: "Măi, nu te apuca tu acum să faci 50 de flotări, pentru că îl am pe colegul meu şi face el 100. Nu te apuca, e păcat, te umileşte!". Tipul s-a întărâtat şi mai şi... S-a aşezat să facă flotări... Vali iar: "Mă, nu te apuca. O să faci tu şi pe urmă o să facă colegul meu. Dacă tu faci 100 de flotări, el face 101 şi te umileşte... Stai potolit!". Tipul, şi mai enervat, s-a apucat de flotări. Şi noi număram. Când ajungeam pe la 30-40, începeam să numărăm invers... 40-39-38-40-41-35... Tipul s-a ruşinat şi noi eram toţi pe jos de râs. Au fost multe întâmplări de genul ăsta".

AŞ FI VRUT SĂ NU SE GRĂBEASCĂ
În loc de final... "Pentru mine, colaborarea cu Vali şi formaţia lui a reprezentat o importantă experienţă de scenă. Muzica pe care o făceam atunci era plină de esenţă, erau versuri, era substanţă. Muzica aceasta reuşea să transmită foarte multe lucruri. N-am avut puterea să mă duc la el la spital când era bolnav. Aş fi vrut să-i spun, şi nu am mai apucat, să nu se grăbească. Să mai stea cu noi, pentru că mai avea foarte multe lucruri de spus. A plecat cam repede, a fost grăbit...".  (Costin Anghel)
Citeşte mai multe despre:   vali,   valeriu sterian

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de