Spre folkul ancestral

Poetul şi jurnalistul George Stanca l-a cunoscut pe Victor Socaciu într-o împrejurare un pic mai ciudată.

S-au întâlnit în incinta unui club balnear din apropierea Casei Scînteii. O amintire plăcută, de altfel! La vremea aceea, marele poet Adrian Păunescu frecventa locul cu pricina. "O să râdeţi, dar îmi aduc perfect aminte de momentul în care ne-am cunoscut. Eram la sala de masaj. Victor Socaciu a venit în valul de după plecarea mea. Îl ţin minte şi pe Şeicaru. Regret foarte mult că nu i-am descoperit eu. Mi-a plăcut de Victor de la bun început. Vă spun şi de ce. Este un băiat serios, un braşovean cu un comportament de ardelean autentic, civilizat şi chiar calin. Nu mai vorbesc de talent. Plus că era într-o perioadă foarte bună atunci", mărturiseşte George Stanca.

PROMOVARE. Apropierea artistului de poetul Adrian Păunescu, mai ales la începuturi, a fost extrem de benefică. "Adrian Păunescu posedă arta de a stimula, ca şi autor al poeziilor, la melodii geniale. Cele mai prolifice colaborări care au atins recordul sunt cele cu Mircea Vintilă, Vasile Şeicaru, Ştefan Hruşcă şi, evident, Victor Socaciu. Are arta poetică şi virtutea de a stoarce toate izvoarele acelor voci tinere, talentate şi care «umblau» cu cântecele în cap. M-am bucurat enorm că s-a refăcut cuplul Adrian Păunescu-Socaciu.

Victor era şi este un bun organizator, a pus bazele societăţii muzicale «Om bun», a făcut festivalul omonim şi se zbate în continuare. De ani buni promovează folkul românesc. Victor, ca şi Valeriu Sterian, este unul dintre oamenii care au simţit nevoia de a practica folkul simplu, de bază, apoi de a-i depăşi limitele şi de a trece la cel ancestral", ne spune poetul.

7 MAI. Din viaţa de familie, George Stanca ne-a relatat o întâmplare amuzantă. "Soţia lui Victor, Marina, rămăsese însărcinată. Am aflat că urma să aducă pe lume copilul pe la începutul lunii mai. Şi i-am zis: «Marina, dacă tot vine, să vină pe şapte mai, când e ziua mea de naştere. Atunci împlinesc eu 50 de ani!». Şi de ziua mea sărbătoream cu prietenii când Victor îmi spune: «Marina e la maternitate, a născut un băiat mai mic ca tine cu fix 50 de ani!». Le-am spus de atunci că la tauri imaginaţia primează.

Aşadar, într-o vară, la Costineşti, ia-l pe Victoraş de unde nu e. L-au căutat prin tot hotelul, au sunat la prieteni, la toată lumea. Până când, dintr-o dată, din cameră se aude uşa frigiderului cum se deshide. Şi de acolo apare, cu un zâmbet larg pe buze, Victoraş. I-am spus lui Victor că acest gen de oameni se nasc din 50 în 50 de ani».