Dor de ţară

Trei nepoate ale rapsodului, Olga, Paula-Sofia şi Ceci­lia, trăiesc de mai bine de 50 de ani în Austra­lia.  Cea de-a patra nepoată a lui Zavaidoc, Maria, s-a stabilit  în Germania.

Olga a fost o foarte apreciată pia­nistă concertistă. Nici una nu a uitat cântecele învăţate de la părinţii lor, însă au şi studii muzicale temeinice. Cântă cu bucurie de câte ori au ocazia. Paula-Sofia interpretează cu mare drag la acordeon de fiecare dată când este invitată la vreo petrecere, iar trăirile ei sufleteşti impresionează auditoriul până la lacrimi, asemenea unui bătrân lăutar, după cum spune doamna Cecilia Şerban, prietena nepoatelor rapsodului. De multă vreme îşi doresc să-şi revadă verişoara rămasă în România. Ca să ajungă aici însă este extrem de costisitor pentru domniile lor. Au nevoie de însoţitor, drumul fiind lung, dar şi de suficienţi bani de drum. Păstrează însă cu preţuire fotografiile care  le-au mai rămas de la unchiul şi de la verişoara lor. Speră să se revadă într-o bună zi. De România le leagă o avere de preţ: cântecul, o moştenire de familie deosebită.  

MESAJ. Paula-Sofia Vorumos s-a bucurat enorm când a aflat că muzica lui Zavaidoc este dusă mai departe prin festivalul care-i poartă numele şi totodată că verişoara ei, Puşa, este în viaţă. N-a putut să ajungă la nici una din ediţii, dar a transmis un mesaj emo­ţionant. “Noi, nepoţii de soră ai lui Zavaidoc, din cauza vârstei foarte înaintate (80, 83, 85, 87 de ani), nu am putut veni să ne bucurăm alături de dvs. la această sărbătoare a muzicii lăutăreşti, dar suntem alături de dvs. cu tot sufletul. Un “big hag” pentru verişoara noastră Puşa, pe care am lăsat-o tare micuţă când noi am plecat – siliţi de împrejurări, şi nu transfugi, cum ne-a numit un oarecare cotidian. Tatăl nostru, fiind cetăţean grec, a fost OBLI­GAT să părăsească România în 1948, căci comuniştii români doreau purificarea etnică, ca şi naziştii lui Hitler! A plecat din ţară, pe care o considera că este a lui, cu cinci copii orfani de mamă, cu vârste între 18 şi 6 ani. Până şi instrumentele muzicale ale tatălui şi surori­lor mai mari au fost oprite la vama românească, ca să nu... ascundem în interiorul lor aur şi bijuterii. De unde atât aur, când casa ne-a fost bombardată la atacul aerian de deasupra Bucureştiului din aprilie 1944, sub ruinele cărora şi-a găsit mormântul şi măicuţa noastră, Zoe.”  

GRUPUL ROMÂNESC. “Te doare inima când auzi de atâta răutate în inimi­le unora, când noi ne-am considerat românce şi în Grecia, şi în Australia şi, pe unde am cântat, am cântat sub numele de «Grupul Românesc». Şi am cântat ca să alinăm inimile celor care şi-au găsit o nouă ţară, o nouă casă atât de departe de meleagurile naşterii lor! Cât au sângerat inimile noastre numai Dumnezeu ştie. Şi ar trebui ca aceşti... mari «patrioţi» să mai gândească şi ei din când în când, imaginându-şi soarta unui tată cu cinci copii de gât şi, practic, numai cu cămaşa pe ei, plecaţi. Şi autentici transfugi să fi fost, nimeni nu fuge de bine. Or fi fost motive de îşi luau unii traista în băţ şi plecau, hăt!, la capătul lumii. Dar să nu întristez această sărbătoare cu amărăciunea noastră. Succes! Mult succes!”, a concluzionat doamna Paula-Sofia Vorumos din Australia.


“Tatăl nostru, fiind cetăţean grec, a fost OBLIGAT să pără­sească România în 1948! A plecat din ţara pe care o conside­ra că este a lui cu cinci copii orfani de mamă, cu vârste între 18 şi 6 ani. Până şi instrumentele muzicale ale tatălui şi surorilor mai mari au fost oprite la vama românească” Paula Sofia Vorumos, nepoată

“Noi ne-am conside­rat românce şi în Grecia, şi în Australia şi, pe unde am cântat, am cântat sub numele de: «Grupul Românesc». Şi am cântat ca să alinăm inimile celor ce şi-au găsit o nouă ţară, o nouă casă atât de departe de meleagurile naşterii lor!”
Paula Sofia Vorumos, nepoată