Urgia războiului

În 1943, Zavaidoc primeşte ordin de concentrare la Târgovişte, la Regimentul 22 Care de luptă. Ziua şi-o petrecea în unitate. 

De cum se lăsa seara cânta la Hanul Galben, dar şi în alte localuri ale oraşului până spre miezul nopţii. Îi cade cu tronc o fată de vreo 17 ani, din Suseni, pe nume Tuca. Îndrăgostit “lulea”, îi compune un tango care îi poartă numele, ba chiar îşi făcea planuri să divorţeze de Constanţa, atât de tare îi “sucise minţile”. Ca să rămână alături de ea, Tuca i-a furat hainele militare pe care Zavaidoc le lăsase într-o cameră a localului unde cânta după ce îmbrăcase costumul de gală… Dar drumurile lor se vor despărţi, pentru că Tanţi, soţia sa, a aflat de relaţie şi, dându-şi seama că este pusă în pericol viaţa de familie, a alungat-o pe ibovnică.   

PE FRONT. Ulterior, Zavaidoc pleacă la Tighina, la ordin superior, la militarii din Basarabia. Aici a lansat şla­gărul “Sol­­dăţelul lui tăticu”. “Pe frontispiciul unui mare restaurant din Tighina, «Victoria», scria cu litere mari: «Aici cântă marele cântăreţ român Zavaidoc, venit să distreze armata român㻓, spune scriitorul Jean Dumitraşcu, directorul Centrului Cultural din Piteşti.  Însuşi mareşalul Ion Antonescu a dat ordin ca rapsodul să fie adus pe frontul de la Odessa, astfel că Zavaidoc a fost dus de urgenţă acolo, unde a cântat două zile. A fost ridicat de pe stradă în timp ce se afla cu soţia la plimbare, luat de mâini şi de picioare de patru bărbaţi, apoi urcat într-o maşină şi dus la Odessa, unde a cântat două zile şi o noapte.   

TRAGEDIE. În 1944, năpasta pune stăpânire pe familia lui Marin Teodores­cu Zavaidoc. Banca la care avea depusă întreaga agoniseală de milionar a dat faliment. Casa rapsodului de pe Calea Gri­viţei, dar şi a surorii sale, din apropierea Gării Basarab, sunt bombardate. În bombardament moare şi sora sa, Zoe, în urma căreia rămân cinci copii orfani. “Îndu­re­rat, Zavaidoc se refugiază la Caracal, noaptea cântând, ziua căutându-şi ascunzişul prin adăposturi. Pleacă apoi la Roşiori de Vede. 23 august 1944 îl găseşte ca solist la Restaurantul Viscol din Vişoi (Câmpulung-Muscel). Toamna are o piesă nouă în repertoriu, «Oci ciornîi» (Doi ochi negri), adresată îndeosebi militarilor sovietici (conform emisiunii radio “Five o’ clock cu Zavaidoc”, realizată de Viorel Popescu). De la Câmpulung ajunge la Turnu Măgurele, unde la 26 noiembrie i se naşte al treilea copil, Niculina. Familia stătea în gazdă la o rudă. Ruinat, fără casă, cu grija nepoatelor pe cap, cu trei copii, Zavaidoc cade la pat, tensiunea îi ajunge la 28, face nefrită, i se varsă urina în sânge”, mai spune Jean Dumitraşcu.  

CHIN. În cea din urmă zi a anului 1944, Marin Teodorescu Zavaidoc este internat la Spitalul Filantropia. Aici şi-a trăit ultimele clipe de viaţă, orb, în chinuri cumplite. Şi-a dat duhul la 13 ianuarie 1945, în aceeaşi zi în care s-a prăpădit şi mezina familiei, Niculina, în vârstă de doar 2 luni, la Turnu Mă­gurele. Zavaidoc a fost în­mormântat la  cimiti­rul Mânăs­tirii Cernica.