Zâmbete împărţite cucoanelor

Admiratoarele îl urmăreau peste tot. Dar inima lui a fost cucerită de Constanţa (Tanţi) Pavel, din Focşani.   

Neastâmpărat din fire, de unde i se trage şi renumele de Zavaidoc, Marin Teodorescu cu greu s-a aşezat la casa lui. A avut parte de dragoste la prima vedere, dacă se poate spune aşa, pentru că Zavaidoc a îndrăgit-o pe frumoasa Constanţa după ce a zărit-o într-o fotografie. De atunci a avut inima pe jar. “Fratele mamei, când era  student la Conservator, la vioară, făcea practică în orchestră la tatăl meu. Tata îşi făcea orchestră cu familia lui. Şi într-o zi i-a spus tatălui meu: «Maestre, am şi eu o soră şi se logo­deşte». Iar el auzind îi spune: «Ia, arată-mi şi mie o fotografie cu sora ta!». Când a văzut fotografia a exclamat: «Cum tu, măi Mircea, ai o soră aşa de frumoasă! Dezlogodeşte-o, că eu vreau să mă-nsor!». Şi, povestea mama, a venit tata la Focşani cu discuri Columbia, cu şampanie...” 

INELUL. “Avea un inel de aur de la mama lui şi unul de la Casa Columbia, cu monogramă. Îi spusese mama lui, pe care a iubit-o mult şi a diviniza­t-o: «I le vei da aceleia cu care te vei căsători». Şi s-a aşezat tata la pian şi i s-a dat un scaun rotund... Şi n-a-ncăput în scaun, că era gras... Mama nu l-a plăcut la început, pentru că avea două coade, aşa, pe piept... dar... când s-a aşezat la pian şi a dat drumul la voce zbârnâiau geamurile. Şi putea să stea la ei peste noapte, că aveau unde să-l primească oaspete, dar tata a spus: « Nu». La hotel s-a dus. I-a lăsat atunci discuri Columbia, inelele alea două şi i-a spus: «Domnişoară, dacă vrei să te logodeşti cu mine...» Mama nu l-a plăcut... Ea era slabă şi tata era gras... El era în vogă mare... Apoi, în 1932, mama s-a căsătorit cu nuntă, cu fanfară militară, că unchiul ei era şeful muzicii militare... S-a cununat cu unul Florică Sava, care era violonist (care a plecat în America), iar după trei luni s-a despărţit. Şi... a stat mama singură opt ani... şi pe urmă s-a dus la tatăl meu... S-a certat cu familia ei... Ea îi plătea taxele sorei sale, la Conservator, la Carmen Sylva, cum era pe timpuri...”, ne-a destăinuit fiica marelui interpret, Puşa Constanţa Teodorescu Zavaidoc.

Chiar dacă nu era cu gândul la căsătorie, lui Zavaidoc “i s-au aprins călcâiele” din nou după fata care-l fermecase în urmă cu opt ani. “Bunica avea atelier de croitorie, avea firmă la poartă, «Casa Anastasia», şi mama îi spunea: «Ce, vreţi să mă exploataţi, să plătesc taxele Janetei?!!!», sora mamei, care a studiat cu Florica Muzicescu, cu care a învăţat şi domnul Lipatti. Şi s-a dus la tata, iar tata i-a spus: «A, te-ai înţeles cu ai tăi?!... Dacă te-ai înţeles cu ai tăi, nu, nu te primesc, dacă nu te-ai înţeles, bine, rămâi la mine...» Şi a ţinut-o tata în observaţie să vadă care-i adevărul... Era om deştept... Între timp, mama rămăsese gravidă cu mine. Când era în şapte luni s-au dus şi s-au cununat... Apoi  m-am născut eu...”, continuă doamna Puşa. Primul său copil, Constanţa-Puşa, s-a născut în noapte marelui cutremur din 9 noiembrie 1940. Pentru că nu era cununat religios cu soţia sa, a hotărât ca petrecerea de botez să fie şi una de nuntă chiar în noaptea dintre anii 1940 şi 1941. 

FANTE. Zavaidoc s-a căsătorit la 43 de ani. Grea decizie, deoarece femeile roiau în jurul lui. “Probabil nu se căsătorea dacă iubita sa, Constanţa, nu ar fi fost gravidă în şapte luni. Soţia, născută în anul 1911, deci mai tânără cu 15 ani, era geloasă. Zavaidoc îi explica mereu că o meserie ca a lui presupune multe zâmbete împărţite cucoanelor”, adaugă Jean Dumitraşcu. “Ştia în schimb să îşi răsfeţe soţia la restaurante de lux, unde erau serviţi cu şampanie chiar de către patroni”, spune scriitorul Jean Dumitraşcu. Căsătoria nu reprezenta nici cea mai mică barieră în calea admiratoarelor, care nu conteneau să dea năvală. “Avea multe iubite tata... Nu credeau că s-a-nsurat... Era darnic, era bun... Nu credeau... Mama era gravidă şi tata-i spunea: «Să te porţi frumos cu ele, să le-aşezi la masă...» Şi mama leşina... Am cunoscut şi eu câteva...”, ne povesteşte zâmbind fiica artistului, Puşa-Constanţa Teodorescu.  În 1941, Zavaidoc avea să cânte din nou la Piteşti. Un an mai târziu, la 26 ianuarie 1942, s-a născut cel de-al doilea copil al rapsodului. În memoria fratelui pierdut, Zavaidoc s-a gândit să-l numească Vasile, însă în cele din urmă l-a botezat după renumele lui de artist: Zavaidoc. În seara geroasă de ianuarie, renumitul rapsod a străbătut tot Piteştiul cu sania, împărţind şampanie şi ciocnind cu toţi trecătorii.