Piaţa cărţii e controlată de tot felul de clasamente valorice de interes pur comercial, clasamente cuprinse în chiar titlul unor volume cu caracter antologic. Fie că se cheamă "100 de oraşe care trebuie vizitate", fie "1.000 de capodopere de văzut într-o viaţă".
Toate aceste clasamente ţin de sistemul zecimal, care obligă clientul prin însăşi structurarea sa, prin magia şirului de zerouri de după cifra 1. Criteriile conform cu care se alcătuiesc aceste oferte culturale "la pachet" sunt numărate tot restrictiv, în prefeţe, sau deloc când nu pot fi cuprinse în treimi sau tot în formule de genul "10 motive pentru a vizita 10 mari muzee". Foarte rar, şi de regulă la modul general, aceste prefeţe, care ar trebui să convingă de justeţea şi de oportunitatea parcelărilor pe sistem zecimal, sunt şi semnate. Niciodată însă de o personalitate. Nişte anonimi decid după criterii prioritar comerciale care sunt cele "100 de romane pe care trebuie să le ai în bibliotecă" sau cele "1.000 de filme" pe care trebuie neapărat să le vezi, dacă vrei să te numeşti un edificat în domeniu.
La prima vedere, antologările sunt seducătoare. Imaginile, titlurile de romane, numele muzeelor, popularitatea actorilor, plus faptul că în toate domeniile azi sunt la modă clasamentele, conduc la convingerea că şi în viaţa spiritului se pot întocmi clasamente. De aceea nici nu se miră nimeni când se tipăresc cărţi cu nişte conţinuturi aiuritoare şi, în esenţă, mistificatoare, discriminatoare, purtând tot titluri cifrice: "7 trepte către fericire", "3 metode de a face bani repede", "9 drumuri spre cunoaşterea de sine", "33 de reţete de ciorbe ecologice".
Dacă editorii şi autori acestor cărţi de popularizare cu raţiuni vădit turistice şi economice la bază ar anunţa în clar şi criteriile cu care au lucrat, e foarte probabil ca titlurile să nu mai sune atât de imperios selective. Ar fi doar 763 de filme, nu fix 1.000, să prezinte într-adevăr un argument estetic. Sau poate 1.518. Sau 2.852. Numai că un titlu precum "1.518 filme care trebuie văzute într-o viaţă" îl pune pe eventualul cumpărător al cărţii pe gânduri şi stârneşte în el întrebări care nu convin deloc editorilor. De ce 1.518 şi nu 1.519? Cine e atotştiutorul care deţine şi instrumentele pentru măsurarea valorii la un moment dat?
"Cel mai înalt om din lume" poate fi selectat cu metrul, dar e de-a dreptul abuziv să decizi tu, contabilul care socoteşte numărul de exemplare vândute în toată lumea, că "Război şi Pace" e cel mai valoros, cel mai important sau cel mai realizat roman, pe care e musai să-l citească toţi locuitorii planetei. Cultura impune repere, nu bariere şi graniţe. 15 muzee mari, cele mai mari, sunt de vizitat tocmai pentru că sunt cele mai mari, dar din al 15-lea, o ştiu şi directorii lui, trei sferturi din exponate prezintă doar un interes regional, iar prin sălile unde se găsesc aceste exponate abia de vezi câte un rătăcit.