Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De la PIB, desigur. De la PIB-ul anului de care abia ne-am despărţit. Vor trece însă luni bune până când Institutul Naţional de Statistică va încheia calculele şi va face public cel de-al treilea comunicat („Date provizorii – 2”) privind principalul indicator sintetic al activităţii economice din 2013. Datele din primele trei trimestre ne îndreptăţesc totuşi să sperăm la o creştere economică în jur de 2 la sută. Speranţa întru totul îndreptăţită, dacă ne limităm la dinamică.
Dincolo de dinamică însă, ponderile diferitelor sectoare ale economiei (agricultura, industria, construcţiile, comerţul, transporturile şi telecomunicaţiile) au cunoscut şi ele o evoluţie mai bună a valorii adăugate, ca urmare a unor modificări structurale. Trei adevăruri se desprind cu precădere: 1) industria şi agricultura deţin împreună ponderea cea mai mare în PIB; 2) a crescut şi ponderea construcţiilor; 3) serviciile îşi menţin, în structura PIB-ului, ponderile din anii 2007-2008.
E bine, aşadar, că PIB-ul din 2013 va fi cu semnul plus. Dar nu cumva e rău că nu am obţinut un ritm de creştere şi mai mare, ca în anii 2005-2008? Răspunsul nu e chiar atât de simplu de dat.
Desigur, o creştere a PIB-ului ca în 2005-2008, când au fost atinse ritmuri de 8 şi 9 la sută, ori măcar de 5 la sută, ne-ar fi de mare ajutor. Pentru că noi avem de redus semnificative decalaje faţă de ţările europene. Dar nu avem, deocamdată, resurse pentru o creştere atât de mare. N-am avut în 2013, nu vom avea nici în 2014. Economia nu va urca spre 5 la sută, în acest an şi în anii imediat următori. Şi n-o va face înainte de o restructurare radicală a economiei, fiindcă ar însemna să fie forţate limitele şi să fie sfidat riscul de supraîncălzire, care ne-ar aduce o creştere inflaţionistă. Abia a fost cucerit un important cap de pod (am revenit la dezinflaţie) şi ar fi regretabil să fie pierdut.
E bine că în 2013 inflaţia a pierdut teren şi multe companii s-au văzut obligate să-şi schimbe stilul de joc în arena economiei. Cei ce se obişnuiseră să câştige la nesfârşit din umflarea preţurilor nu mai au acum apă la moară. Dar asta nu înseamnă că inflaţia va putea fi menţinută la nivelul cel mai de jos (în jur de 2 la sută) fără un efort continuu al întregii societăţi.
Ani la rând, în România, companii care n-au fost hărţuite de concurenţă s-au bălăcit cât au vrut în iluzia rentabilităţii şi profitabilităţii folosind practica urcării preţurilor pentru a face faţă propriilor cheltuieli şi datorii, în loc să-şi sporească productivitatea. Iar la mai multă productivitate nu se poate ajunge fără muncă performantă. Şi, mai ales, fără mai mult spirit întreprinzător. Ar fi în firea lucrurilor, în aceste momente de la începutul lui 2014, ca ochii societăţii să fie îndreptaţi în bună măsură către performanţele din economia reală. Mai mult, este obligatoriu să crească interesul pentru rezultatele obţinute într-o sferă de activitate de care depinde fundamental bunăstarea populaţiei.
