Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sobrietatea momentului a evidențiat din nou că Academia Română nu se lasă momită de festivismul de paradă și își respectă statutul de for profund de dezbatere și avertizare a problemelor de stringentă actualitate, privite mereu prin ancora de perenitate a marii tradiții care-i înnobilează blazonul. Istoria Bibliotecii Academiei reprezintă în sine un consistent capitol al Academiei, viața cărților și a colecțiilor specifice adunate și gestionate aici constituind un patrimoniu cu valoare inestimabilă pentru cultura națională. Lucrarea la care ne referim este menită să etaleze rolul de instituție patrimonială de importanță excepțională al bibliotecii care, semnificativ, a fost creată în anul 1867, la un an după actul de naștere al Academiei. Astăzi este cea mai mare și importantă bibliotecă de erudiție din România, colecțiile sale având o structură enciclopedică, începând cu cele mai vechi texte în limba română. Colecțiile speciale de manuscrise și cărți rare, stampe, numismatică, hărți sunt puncte de referință în domeniu. Fondurile acestui lăcaș de cultură esențial se ridică astăzi la peste 14 milioane de unități. În deschiderea lucrării, Președintele Academiei sublinia că Biblioteca, în cadrul ei, derulează o viață culturală de cea mai înaltă ținută legată de moștenirea culturală a poporului român, la care adăugă „suflul nou al perioadei de înflorire a activității prin preluarea directoratului de către cărturarul Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei și specialist de prim rang al istoriei construcțiilor și arhitecturii din România.”
„În această epocă de marasm și incertitudine pentru cultură, educație, creație autentică și acribie științifică, în acești ani de confuzie a valorilor și de reușite facile pentru semidocți, în aceste momente de superficialitate și de înflorire a plagiatului, Biblioteca Academiei Române rămâne un reper intelectual solid”, scrie Ioan-Aurel Pop, cu ascuțit spirit de analiză.
Volumul prezentat este primul dintr-o construcție editorială amplă, gândită să ajungă la zece tomuri, așa cum anunța autorul principal al proiectului, Profesorul inginer Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române, Directorul General al Bibliotecii Academiei Române. Acesta relevă că „la 155 de la fondarea Bibliotecii Academiei Române, putem pune în fața cititorilor noștri, după un an de muncă acerbă, care a însemnat sute de ore de cercetare, căutări în arhive, parcurgerea miilor de pagini de bibliografie și un consistent efort de redactare, primul volum din Istoria Bibliotecii Academiei Române (1867-1885). Nu vă ascund scepticismul unor colegi de-ai noștri care, la începutul proiectului, se întrebau dacă în arhivele Bibliotecii se vor găsi suficiente documente din această perioadă de pionierat încât să asigure substanța unui volum”.
Lectura acestei prime etape a proiectului editorial arată că scepticismul a fost cu totul neîntemeiat, cele aproape 350 de pagini cuprinzând veritabile bijuterii de informații din varii domenii, din istoria literaturii, presei, dar și administrației, care, de pildă, acorda o atenție cu totul surprinzătoare stabilirii și urmăririi bugetului statului. Povestea miracolului anilor de început este transmisă peste generații și secole cu mare emoție și recunoștință pentru marii donatori care au pus bazele fondului Bibliotecii. Sunt evocați cu gândul bun acești deschizători de drum generoși: Episcopul de Buzău Dionisie Romano, August Treboniu Laurian, V.A.Urechia, Ion Ghica, Regele Carol I, Alexandru Odobescu, D. A.Sturdza, considerat cel mai important donator pe care l-a avut biblioteca. Remarcăm faptul că aceste nume sunt personalități de referință în ortodoxie, cultura și politica acelor vremuri, dar model care pare caduc în anii noștri, dominați de vârtejul agoniselii egoiste.
În alocuțiunea de la lansarea volumului, Nicolae Noica a subliniat calitatea și valoarea uriașă a tezaurului aflat în custodia instituției. O inventariere a acestuia, aflată în curs, a dat doar pentru circa o treime a fondului o valoare de peste 800 milioane euro, ceea ce lasă perspectiva de a ajunge la peste 3 miliarde de euro. Aceasta ar fi ca valoare al doilea tezaur după stocul de aur de 103 tone al Băncii Naționale a României, evaluat la 5,7 miliarde euro. Iată de ce păstrarea în siguranță, dar și accesul mai larg al publicului la aceste valori culturale pot fi asigurate prin ridicarea unui muzeu al Bibliotecii, propunere lansată de Nicolae Noica spre Primăria Bucureștiului.
În fine, se cuvine apreciat că volumul, de o ținută grafică impecabilă, sub marca Editurii Vremea, a fost realizat tehnic la Tipografia Cărților Bisericești a Patriarhiei Române.
